Ce utilizări are „cartoful săracilor”

Având denumirea ştiinţifică de Helianthus tuberosus, topinamburul a fost adus în Franţa din America de Nord, la începutul secolului al XVII-lea.

Cultura topinamburului s-a răspândit rapid în ţările europene, pentru că planta nu era pretențioasă și se înmulţea ușor, chiar și în soluri sărace. În plus, era - şi este - rezistentă la frig. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tuberculii încep să fie consumaţi ca legumă, până atunci oamenii folosindu-i pentru a hrăni animalele din gospodărie.

Tuberculii au uimitoare proprietăți nutritive. Seamănă cu rădăcina de ghimbir - nu şi la gust, însă. Sunt un excelent aliment pentru cei care vor să slăbească și pentru diabetici. Savoarea aduce cu cea a anghinarei, dar aminteşte şi de cea a alunelor.

Deoarece conţine inuline - un grup de polizaharide ce conţin fructoză -, topinamburul are gust dulceag. Tuberculii pot fi folosiţi cruzi (sunt daţi pe răzătoare şi amestecaţi în salate), preparaţi pe grătar, fierţi (pentru a obţine un piure).

Se folosesc şi în deserturi, dulceaţa de topinambur fiind o delicatesă. Din topinambur se pot prepara minunate sosuri dulci-acrişoare pentru fripturi.

Conţinutul de substanţe nutritive al napului porcesc e impresionant: are în compoziţie vitaminele A, C și B3, săruri minerale, în special săruri de potasiu, glucide esențiale.

Citeste continuarea AICI

Foto: pixabay.com