Copilul meu e foarte timid. Este asta o problemă?

Sau poate vrei să-l încurajezi să devină mai sociabil și să-și facă prieteni cu mai multă ușurință?

Ei bine, primul lucru pe care trebuie sa-l intelegi este ca a fi timid nu e un defect (vreun „blestem” aruncat asupra familiei tale), ci o trasatura de personalitate, o parte integranta din caracterul copilului tau si al adultului de mai tarziu.

Sigur, il poti educa sa nu lase timiditatea sa-i afecteze in timp viata sociala, dar principalul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa-i arati ca e iubit si apreciat exact asa cum este el.

Multi copii ajung sa fie etichetati drept timizi, dar asta nu e neaparat un lucru rau. Inainte de a te decide daca e cazul sa actionezi si sa-ti impulsionezi micutul cu niste sfaturi si tactici pozitive, incearca sa intelegi ce inseamna, de fapt, aceasta trasatura a caracterului sau si cum ii influenteaza viata de zi cu zi.

In functie de cat de abil stii sa abordezi situatia, timiditatea lui se poate dovedi fie o binecuvantare, fie un neajuns.

Cand e bine sa-l lasi in pace

In general, oamenii timizi sunt foarte agreabili si binevoitori, stiu sa fie buni ascultatori si transmit o senzatie placuta de apropiere si prietenie fara sa fie nevoie sa scoata un cuvant – cum s-ar zice, emana energie pozitiva.

De aceea, timiditatea este o calitate atragatoare atunci cand ne alegem partenerul sau prietenii: ceva din comportamentul timidului ne spune ca e abordabil, ca e o companie placuta si ne transmite un sentiment de siguranta.
Iata, deci, ca nu e nevoie sa te justifici in fata rudelor si amicilor si sa le ceri cumva scuze ca micutul tau e mai timid – mai ales daca el te aude cand spui asta.

Timiditatea lui poate fi un atu, acum dar si mai tarziu. Nu e nimic in neregula cu un copil timid.

De fapt, multi inteleg gresit timiditatea si o confunda cu o problema emotionala, cu stima scazuta de sine sau cu anxietatea sociala. In realitate, majoritatea copiilor timizi au o perceptie foarte sanatoasa despre ei insisi, sunt impacati cu felul lor de a fi si aceasta liniste interioara se reflecta in exterior, facandu-i sa fie tacuti si putin meditativi.

Ca parinte, sigur ca te vei ingrijora daca observi ca puiul tau sta retras atunci cand e intr-un grup si nu comunica prea mult cu ceilalti copii. Cum iti poti da seama daca e doar timid sau are intr-adevar o problema de ordin emotional?

E destul de simplu. Un copil timid, dar care nu are o stima de sine scazuta, ii priveste pe ceilalti in ochi (nu se fereste de contactul vizual), e amabil si politicos, arata ca e fericit in pielea lui, se comporta frumos cu ceilalti, iar ei se simt bine in prezenta lui – toate astea chiar daca e tacut si nu ii place sa fie in centrul atentiei.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.

Foto: pixabay.com