Sarmale cu păsat - rețeta bunicii

Așa că, dragilor, puneți mâna pe creion și notati-o pe-aceasta, ca să le pregătiți după rețeta cea gustoasă a moldovencelor!
Nu cred să mai fi mâncat altundeva celebrele sarmale cu păsat ale bunicii. (păsatul - ori crupele de păpușoi - sunt boabe de porumb zdrobite. Asta pentru cine nu știe). Și a fost nevoie de ceva eforturi reportericești ca să dau de rețeta cea veche, pe care n-o știe mai nimeni, azi, în sat.
Acum, că am aflat-o, s-o împărtășesc cu dumneavoastră!

Sarmale cu păsat - rețeta

Întâi, iei vreo cinci cepe potrivite, le tai mărunt și le călești în untură, numai până ce vezi că prind o frumoasă culoare aurie. Adaugi din borcanul ținut în beci patru ori cinci linguri cu jumări și le lași câteva minute în fierbințeala unturii.
Păsatul - un sfert de kil, să zicem - îl speli în apa rece și-l pui pe foc, cu apă cât să acopere crupele. Când vezi că s-au umflat și au absorbit apa, le pui într-o strachină mai mare, adăugându-le sare, piper macinat, două-trei liguri cu bulion sau o jumătate de pahar cu suc de roșii un pic mai gros, jumările și ceapa prăjite, o legătură de pătrunjel verde și una de mărar, tocate bine, puțin cimbru, un ou (vara ori la începutul toamnei, frunzele de viță, abia culese din perdeaua de vie ce împrejmuia casa, bunica le opărea cu puțin bors, timp în care mie tare-mi placea să văd cum își schimbă frunza culoarea…; iarna le scotea din „pachetele” cu sare, puse la păstrare în beci, și le desăra cu apă călduță).
Pe câte o frunza cu viță-de-vie pui o lingură de umplutură într-un capăt (ori cât ți se pare că e nevoie, de e frunza mai mare ori mai mică), o rulezi, o potrivești la capete să nu se desfacă, și tot așa până gătești și foile, și umplutura. Se pun sarmalele astea la fiert într-o cratiță, între frunze de viță, turnând deasupra un sos mai subțirel făcut din apă, vin, untdelemn, bulion, sare și cimbru. Iar la masă se aduc cu smântână groasă și un pahar cu vin de butuc, așa, cam cum se face la țară, mai roșu ori mai alb, cum a fost să fie strugurele din vie.

Un text de Simona Lazăr

Foto: Pixabay