Europa s-ar putea confrunta cu boli tropicale pe fondul încălzirii globale
Febra denga și virusul chikungunya ar putea deveni în curând endemice în Europa, avertizează un nou studiu publicat în revista Lancet Planetary Health, relatează AFP. Creșterea temperaturilor medii anuale și extinderea zonelor favorabile pentru țânțarii Aedes aegypti și Aedes albopictus, purtători ai acestor virusuri, deschid calea răspândirii bolilor tropicale în sudul și centrul continentului.
Articol de Petruț Mazilu, 15 Mai 2025, 13:24
Bolile endemice sunt boli care se mențin constant într-o anumită regiune geografică sau într-o populație, cu un număr relativ stabil de cazuri în timp.
O boală este endemică atunci când face parte din „normalul” acelei zone — nu apare sub formă de epidemie ocazională, ci este prezentă în mod constant, cu o incidență previzibilă.
În România, de exemplu, răceala obișnuită (rinoviroza) poate fi considerată o boală endemică sezonieră.
În prezent, 4 miliarde de persoane din 129 de ţări sunt expuse la riscul potenţial de a contracta febra denga sau chikungunya, două boli prezente mai ales, până acum, în ţările tropicale şi subtropicale şi ai căror vectori principali sunt Aedes aegypti (ţânţarul-febrei-galbene) şi Aedes albopictus (ţânţarul-tigru-asiatic).
Extinderea spre nord a zonei marcate de prezenţa ţânţarului-tigru este favorizată de încălzirea climei: cu cât este mai cald, cu atât ciclul său de dezvoltare se scurtează, în timp ce viteza de multiplicare a virusului în insectă creşte sub efectul temperaturii.
Studiul publicat joi analizează, pentru prima oară, legăturile dintre riscul de epidemii de febra denga şi de chikungunya în Europa şi numeroşi factori din ultimii 35 de ani, precum clima, mediul înconjurător, condiţiile de viaţă socio-economice, demografia şi datele entomologice.
Finanţat de programul european Horizon pentru cercetare şi inovaţie, acest studiu exploatează datele furnizate de Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul bolilor (ECDC) şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), precum şi cercetările ce au vizat prezenţa ţânţarului-tigru în Europa, de la sosirea lui în 1990 şi până în 2024.
Dacă primul focar de boală a avut nevoie de peste 25 de ani pentru a apărea în Europa, frecvenţa şi amploarea epidemiilor de febra denga şi de chikungunya au crescut constant după 2010.
Astfel, numai în anul 2024, 304 de cazuri de febră denga au fost repertorizate, depăşind cele 275 de cazuri recenzate în toţi cei 15 ani precedenţi. Iar focare autohtone au fost identificate în patru ţări: Italia, Croaţia, Franţa şi Spania.
Cvasitotalitatea cazurilor (95%) au survenit între lunile iulie şi septembrie şi trei sferturi din ele erau localizate în zone urbane sau semiurbane, iar restul (un sfert) în zone rurale.
Descoperirea pledează pentru necesitatea unei protejări mai bune a populaţiilor împotriva acestor boli, mai ales prin supravegherea cazurilor importate şi prin înfiinţarea unor sisteme de alertă.
Studiul are însă şi anumite limite, au avertizat autorii săi.
Pe de-o parte, circulaţia bolilor transmise de ţânţari în zonele în care ele nu sunt endemice ar putea fi subestimată, deoarece cazurile, adeseori asimptomatice, nu sunt înregistrate în astfel de state.
În plus, monitorizarea variază de la o regiune la alta sau de la o ţară la alta, ceea ce ar putea duce la o supraestimare a prevalenţei acestor boli, de exemplu în Franţa, unde această monitorizare este consolidată şi este adeseori comparată cu cele din alte ţări.
