Intervențiile chirurgicale ortopedice - ce trebuie să știi

Ea e necesară, uneori, și la copil sau la adolescent, dar cel mai adesea adultul și vârstnicul ajung… la bisturiu.

Intervenția chirurgicală ortopedică la adolescenți
Care sunt cele mai frecvente diagnostice care îl aduc pe pacient pe masa de operație? Dna dr. Georgiana Nedelea, medic specialist în ortopedie și chirurgie spinală ne-a oferit câteva răspunsuri: „Sunt diferite cazuri, în funcție de vârstă. Pînă la 18 ani, sunt diformitățile cifoză și scolioză, din motive destul de simple, practic, doar 15% dintre pacienții pe care-i operăm cu diferități ale coloanei sunt pacienți cu o problemă congenitală sau cu o boală care a evoluat și n-a putut fi controlată terapeutic conservator. Restul de 80% sunt cei care sunt copii înăltuți și sedentari care nu fac nimic pentru spatele lor, pentru coloana lor și care își petrec vârsta de 12-16 ani la calculator și care ajung la 17 ani să-și dea seama că tricoul nu stă drept pe ei sau că pantalonii nu sunt egali jos. Pentru că au scolioză. Și atunci, ajung la intervenția chirurgicală”.

Intervenția chirurgicală ortopedică la adulți

Pentru vârsta adultă, lucrurile se prezintă diferit. Sunt traumatisme, fracturi care, în marea majoritate, sunt consecințe ale accidentelor rutiere din motivele binecunoscute în România. „Pe locul al doilea ar fi accidentele de muncă, însă noi nefiind un spital de traumatologie, e o patologie pe care n-o rezovăm foarte frecvent. Cea mai mare parte a cazurilor la adulți sunt patologii degenerative. Asta însamnă hernii de disc ș.a., în general afecțiuni apărute, o parte, prin traumatisme repetate gen ridicat-cărat greutăți mari sau lucrat la birou foarte mult, și sunt destul de mulți pacienți care vin cu recidive de hernii de disc sau consecințe ale unor operații nu foarte bine făcute, din păcate… Probabil că jumătate din patologia de adulți pe care o rezolvăm într-o lună este cu pacienți reluați”.

Ne punem, firesc, întrebarea: când trebuie un pacient să meargă la specialistul în chirurgie ortopedică și spinală. Când simte că nu mai poate sau la primele semne? „În mod normal, la primele semne”, răspunde dr. Georgiana Nedelea. „Vorbim de statistică și de eficiența medicinii. Cu cât vine mai tărziu, cu atât soluția e mai complicată și rezultatul mai nesigur. Întotdeauna. Există, din păcate și acel gen de pacienți care au venit pentru că le-a pocnit ceva în spate. Sau pentru că nu s-au putut răsuci. Lucruri total nesemnificative. Nu avem soluții pentru că le-a pocnit ceva în spate. Ei vin prea devreme, înainte să aibă ceva… Însă, dacă, în principiu, avem o durere de spate, de colană lombară în mod deosebit, care nu cedează 2-3 zile, care ne blochează mișcările… dacă luăm un antiinflamator banal pe care în România cam toată lumea îl are în casă și nu a cedat, trebuie să ne prezentăm la medic”.

Asta, completează reporterul, ca să nu se ajungeți la momentul în care chiar este nevoie de bisturiu pentru ei! Un diagnostic într-o fază incipientă a bolii, cu trimiterea pacientului acasă, cu un tratament conservator, poate să însemne evitarea sau măcar amânarea unei posibile intervenții chirurgicale.

Intervenția chirurgicală ortopedică la vârstnic
Există o categorie aparte de pacienți, a căror frecvență e în creștere, pe masa de operație a specialistului în chirurgie ortopedică și spinală. „La ei, din păcate, sunt frecvente fracturile, în special la femeile de peste 70 de ani. Uneori, e foarte greu să le convingem că au o fractură, pentru că ele spun: nu am căzut, nu m-am lovit. Da, dar au osteoporoză pe care nu o tratează din varii motive și atunci, orice traumatism minor (se ridică mai greu, se răsucește brusc în pat) poate determina un colaps vertebral care e foarte dureros, dar care se tratează foarte ușor dacă pacientul vine la timp la medic. La bărbați, e aceeași patlogie degenerativă, dar bărbații nefăcând în general osteoporoză nu fac nici fracturi pe fond de osteoporoză și atunci ei vin cu leziunile de muncă sau post-muncă asiduă”.

Se vorbește mult despre a avea coloană vertebrală. Sigur, ne referim la cu totul altceva. Nu acea coloană pe care o tratează specialistul în chirurgie spinală, asemeni dr. Georgiana Nedelea. Pe unele le numim cu o serie de expresii uzuale comune, care nu intră însă în sistemul oficial al terminologiei medicale. „Aud, adesea, expresii precum „am rămas paralizat de emoție”, sau „am amorțit de nu mai pot, de nu-mi mai simt picioarele”, sau „nu-mi mai simt picioarele de oboseală”. La mine, când pacientul mi-a spus așa, eu vreau, instantaneu, să-i fac un RMN și să văd ce se întâmplă cu coloana lombară”, spune specialistul.