Pielonefrita: definiție, simptome și complicații

Ce este pielonefrita
Pielonefrita este o infecție a unuia sau a ambilor rinichi, precum și a cavităților pielice. Este mai frecvent la femei, deoarece uretra este foarte scurtă, ceea ce permite bacteriilor să migreze mai rapid prin tractul urinar. Este mai des unilateral, dar poate afecta ambele părți. Este de origine bacteriană. Poate provoca un abces la rinichi. De cele mai multe ori, rezultă dintr-o ITU care a trecut neobservată, lăsată netratată sau prea târziu. Bacteriile din urină contaminează apoi tractul urinar și se deplasează către rinichi și le infectează.

Unele UTI sunt nediagnosticate sau progresează rapid și sunt complicate de pielonefrita. Pielonefrita poate fi observată și în urma tratamentului cu antibiotice pentru o infecție a tractului urinar. Pe de altă parte, în cazul ITU recurente, unele bacterii devin rezistente la antibiotice, iar progresia poate duce rapid la pielonefrita.

Care sunt simptomele pielonefritei?
Pielonefrita provoacă multe simptome care sugerează diagnosticul. Durerea în fosa lombară, adică pe o parte a spatelui, însoțită de febră mare care poate depăși 40 ° C, ar trebui să sugereze imediat diagnosticul pielonefritei. Transpirația și frisoanele sunt frecvente. O oboseală mare însoțește de obicei aceste simptome.

Este posibil ca semnele unei infecții ale tractului urinar să nu fie prezente, dar dacă există, sunt foarte sugestive. Acestea sunt arsuri urinare și nevoia frecventă de a urina. Prezența sângelui în urină nu este neobișnuită, dar nu este neapărat un semn de seriozitate. Pot apărea vărsături și tulburări digestive.

Cum se gestionează pielonefrita?
Tratamentul pielonefritei este o urgență medicală. Spitalizarea nu este neapărat necesară, dar este de preferat în unele cazuri, când starea generală este modificată sau febra este foarte mare.

Trebuie luată mai întâi o probă de urină pentru a identifica bacteriile implicate și pentru a confirma diagnosticul. Rezultatele antibiogramei vor ajuta la adaptarea tratamentului cu antibiotice. O ecografie renală este necesară pentru a vizualiza posibila prezență a abceselor în rinichi. În cele din urmă, un proces biologic oferă o idee despre severitatea infecției, arătând o creștere a proteinei C reactive, a ratei de sedimentare și a celulelor albe din sânge.

Odată ce examinările au fost efectuate, se va începe mai întâi terapia empirică cu antibiotice și apoi adaptată la antibiogramă. Uneori poate fi necesar să se administreze antibioticele intravenos. Îmbunătățirea poate fi realizată rapid atunci când terapia cu antibiotice este adecvată, dar oboseala poate persista câteva săptămâni. Antibioticele trebuie continuate cel puțin 10 până la 15 zile. O examinare cito-bacteriologică a urinei, pentru control, este necesară 48 de ore după oprirea antibioticelor.

Este necesar un stil de viață sănătos pentru a evita reapariția, inclusiv o hidratare zilnică suficientă (1,5 până la 2 litri pe zi).

Care sunt complicațiile pielonefritei?
Atunci când nu este tratată prompt sau terapia cu antibiotice este inadecvată, pielonefrita poate provoca complicații grave. Pielonefrita repetată poate duce, de asemenea, la insuficiență renală. Cea mai gravă complicație acută este șocul septic. Aceasta este răspândirea bacteriilor în întregul corp, prin fluxul sanguin, și acest lucru provoacă insuficiență multi-organe care poate duce rapid la moarte. Pielonefrita repetată dăunează rinichilor și, în timp, poate apărea insuficiență renală cronică.

Când apare la copii, pielonefrita ar trebui să aibă o verificare completă a rinichilor și a urinei, în căutarea unei malformații.

Foto: Pixabay