Dr. Lavinia Duică despre criza psihologică – între pericolul biologic și pericolul economic

Sentimentul de teamă se manifestă în mod diferit de la caz la caz, la aceasta contribuind în mare parte tipologia personalității, precum și contextul socio-cultural sau profesional particular în care trăim și ne dezvoltăm. Astfel, sunt persoane care resimt doar o stare de stres, de disconfort emoțional, alții însă trăiesc intens negativ astfel de situații care le trezesc sentimentul de nesiguranță și pot dezvolta stări de panică, anxietate generalizată sau fobii. În aceste condiții, pe lângă impactul emoțional puternic negativ al anticipării pericolului (anxietatea „per se”) intervin, în plus, comportamentele de evitare (izolarea socială, excluderea unor activități din programul obișnuit, demisii din câmpul profesional) care pot influența viața de zi cu zi.

În cazul unei epidemii în care individul se confruntă cu posibila amenințare a vieții se întâlnesc mai multe tipuri de reacții emoționale și comportamentale, astfel: de la stări de stres,sau de frică, la reacții anxioase ușoare sau moderate apărute odată cuposibila infectare cu virusul, până la stări de panică determinate de iminența contaminării sau chiar de situații inofensive, dar încărcate de semnificație, prin crearea unor scenarii catastrofice.

Deși infectarea cu noul coronavirus(COVID-19) presupune o reală amenințare a vieții proprii cât și a celor din jur, sunt și persoane care declară nonșalant că nu le este frică de infecția cu virus. Cum este posibil acest lucru? Există mai multe explicații pentru aceasta. Unele persoane dețin mecanisme de adaptare eficiente astfel încât reușesc să își controleze stările de anxietate prin găsirea unor strategii raționale în lupta cu acest pericol biologic. Alții, însă prezintă un comportament de negare fața de posibilele consecințe negative ale infectării, afișând o stare de relaxare emoțională fără însă a cântări riscul cu adevărat, pentru ca, la un moment dat, foarte probabil și aceștia vor dezvolta stări anxioase moderate sau severe.
Putem dezvolta o criză psihologică?

Putem vorbi de o criză psihologică atunci când individul percepe o anumită situație ca fiind intolerabilă, în sensul că resursele sale psihologice sunt depășite de impactul acelei situații.

Când apare evenimentul declanșant persoana resimte o reacție emoțională negativă, o stare de anxietate acută însoțită de gânduri de neajutorare și deznădejde și alte simptome care trădează accelerarea proceselor vegetative (tremor, transpirații, tahicardie, etc.);urmează faza în care organismul mobilizează capacitățile psihologice restante – de creștere a vigilității și a proceselor intelectuale – iar dacă nu se atinge o stare de echilibru se poate ajunge la o dezorganizare a comportamentului.

Dezorganizarea comportamentului ar putea să însemne adoptarea unor conduite impulsive, sub imperiul unor emoții primare, instincte sau datorită epuizării fizice pe fondul insomniei, inapetenței, anxietății, agitației, tahicardiei. De asemenea apar conduite neadecvate ca urmare a unor procese intelectuale influențatede situația curentă prin scăderea atenției și memoriei, tulburările de conștiință, gândirea pesimistă.

În felul acesta, individul poate lua unele decizii pripite, cu consecințe negative pe termen mediu și lung în contextul insuficienței proceselor psihice pe care se bazează raționalitatea.Însă, în condițiile în care situația contextuală crizei se prelungește peste câteva săptămâniși persoana prezintă unele vulnerabilități ale personalității, comportamentul poate îmbrăca aspecte și mai grave, în direcția psihozei, agresivității și suicidalității. Tot acum putem vorbi de oportunitatea apariției comportamentelor dezadaptative, cum ar fi fumatul intensiv, consumul excesiv de alcool, abuzul de medicamente, jocurile pe calculator, comportamentele de risc.

Pandemia cu coronavirus, la fel ca orice epidemie reprezintă o situație care este capabilă să inducă o criză psihologică, oriunde pe glob, la persoane cu anumite particularități psihologice sau aflate într-un anumit context situațional (cu amenințări evidente asupra stării de sănătate). Dacă la aceasta se adaugă și un slab sprijin instrumental din partea familiei sau a comunității, atunci criza devine și mai probabilă.Este de înțeles că o persoană cu trăsături depresiv-anxioase este mult mai vulnerabilă pentru dezvoltarea unei crize psihologice decât o persoană care nu posedă astfel de accente psihice. De asemenea, foarte important este contextul în care cineva trăiește și muncește.

Dacă o persoană știe că a venit în contact cu cineva cunoscut cu infecția cu coronavirus și are deja simptome respiratorii marcate, există premise pentru ca această persoană să dezvolte o criză psihologică, gândindu-se la riscul iminent. Un aspect de o gravitate și mai mare este apariția unei dezorganizări a comportamentului. O situație des întâlnită în multe familii este aceea când, un părinte, de regulă mama, pe fondul epuizării nervoase, dezvoltă atacuri de panică, devine excesiv de atentă asupra pericolului contaminării membrilor familiei, în dauna unei mobilizăria resurselor psihice pentru crearea unei atmosfere pozitive în familie.
De unde provine anxietatea într-o epidemie? Dar criza psihologică?

O astfel de epidemie comportă mai multe probleme, cea mai gravă dintre acestea fiind aceea că boala poate avea o evoluție rapidăcătre deces. O altă caracteristică a pandemiei cu COVID-19 este incertitudinea. În primul rând, eficiența tratamentului este dubitabilă, iar dacă se ajunge în ultima fază, cea de insuficiență respiratorie acută, aceasta poate fi tratată numai prin ventilare mecanică într-un serviciu de ATI, cu condiția să existe accesibilitate la un astfel de serviciu. În al doilea rând, COVID-19 este un inamic nevăzut. Suntem cu toții prinși într-o avalanșă informațională despre un organit care este greu de detectat și care produce contaminare printr-o multitudine de modalități care acoperă practic toate gesturile normalității vieții noastre astfel încât întâmpinăm mari dificultăți în a reuși să ne protejăm de infectare.

Citeste continuarea AICI