Cine și cui oferă locul în autobuz
Fiind mijloc de săptămână activă, cu lume multă care se mișcă dintr-un loc în altul – cu RATA, cu trenul, cu microbuzul și cu alte mijloace de transport în comun – m-am gândit că e bine să abordăm o chestiune care de multe ori agită spiritele.
20 Februarie 2020, 15:20
Când și cui acordăm locul, pentru cine și de ce ne ridicăm de pe scaunul pe care l-am ochit de cum am urcat, reniunțând la confortul nostru, preț de câteva stații?
Trecem acum peste faptul că, în principiu, bine ar fi să existe suficient de multe autobuze, trolee, tramvaie și microbuze, încât lumea să circule lejer și nu ca într-o cutie de sardele. Asta e o chestiune pe care nu codul bunelor maniere o rezolvă!
Revenind la temă: există o listă nu prea lungă și destul de clară de persoane față de care se cade să faci un astfel de gest de maximă politețe și decență. Bătrânii și invalizii – care, de altfel, ar trebui să aibă locul lor rezervat, de neocupat de alți călători. Apoi femeile gravide și mamele cu copii în beațe și, după ele, orișice femeie, indiferent de vârstă. De asemenea, copiii sub 10 ani – zic unele norme, sub 7 – zic altele, cert e că pruncii sunt și ei în dreptul lor când vine vorba de asta, căci piciorușele lor sunt sprintene mai mult când e vorba de joacă și obosesc repede în autobuz… Nimeni nu are o explicație pentru asta, dar e fapt acceptat!
Ar mai trebui să adăugăm aici și persoanele care au o zi proastă, cărora oboseala li se citește pe chip.
În principiu, s-ar părea că adolescenții, copiii peste zece ani, tinerii și bărbații în floarea vârstei se numără printre aceia care, bine manierați și educați, privesc în juru-le și, cum se ivește ocazia, hop, se ridică de pe scaun și cedează locul unei persoane din vreuna dintre categoriile citate mai înainte.
Cam așa s-ar cuveni să se întâmple. Dar uite că și persoanele tinere și valide au momentele lor de neatenție, de oboseală, de… ieșire din lume și poate că nu te observă pe tine, pensionarul sprijinit în baston. Cum faci ca să ceri locul pe scaun? În nici un caz jignindu-l pe tinerelul acela. Și, fără îndoială, nu proptind în el bagajul tău ori cârja. Îi poți sugera în puține și decente cuvinte că ai nevoie să iei loc pe scaun, rugându-l să îți cedeze locul. Și… chiar dacă ești în dreptul tău, nu uita să spui mulțumesc. Așa oferi și tu, la rându-ți o lecție de bună și civilizată purtare. Acum… eu se cuvine să cedez spațiul emisiunii viitoare. Ne reauzim mâine, la aceeași oră. Punctualitatea e și ea semn de bune maniere.
Un text de Simona Lazăr
Foto: Pixabay
