-
Simona Lazar

Știu că parcă te-ai da puțin dus de-acasă, dar și subiectul zilei de azi te va ține între pereții propriei locuințe. Pentru că există norme de conduită pe care trebuie să le respecți și când te afli în sânul familiei.

Îți vei fi spunând, poate, că dacă ești acasă nu sunt prea multe astfel de reguli – mai ales în ceea ce privește felul în care te îmbraci, bunăoară. Dacă te simți tu comod, este suficient, dar nu e oare important ca și ceilalți să se simtă în largul tău în preajma ta.

Ghid de bune maniere pentru oameni bine crescuți și cu alese însușiri. Mă adresez azi ție, bărbatul casei, să nu-ți rămân cumva datoare cu un sfat... Și-o să rămânem pentru încă o zi în spațiul propriei tale locuințe, unde se cuvine să te porți civilizat, respectându-te înainte de toate pe tine și-apoi pe aceia alături de care conviețuiești.

Vorbim azi despre buna cuviință și comportamentul manierat în intimitatea casei noastre. Aminteam ieri greșelile de comportament cu care el, bărbatul, vine în intimitatea cuplului din existența lui de celibat. Dar să nu credeți că dumnealor, ființele gingașe pe care ni le-am ales ca partenere de viață, nu săvârșesc erori... Ba bine că nu! Dacă pe el îl mai putem bănui de egoism, ei îi putem reproșa... egocentrismul. Da, totul trebuie să se învârtească în jurul ei. Parcă e steaua unui sistem solar în care el este doar.. Pământul! Sau oricare altă planetă, care se-nvârte cuminte pe elipsa ei.

Pentru că, chiar dacă nu vom pleca departe, tot vom ieși la o plimbare pe lângă casă, azi vreau să vorbim despre cum ne comportăm pe stradă. Și voi începe de la aspectul pe care îl avem pentru fiecare ieșire în public – nu că în casă ar trebui să stăm murdari și în haine rupte (!). Dar când ne aventurăm dincolo de dulcea noastră casă – fie și pentru un drum la aprozar – trebuie să arătăm îngrijit. Haine curate și decente, părul pieptănat. Observi că nu vorbesc despre farduri, oje și alte farafastâcuri care țin de opțiunea fiecărei doamne. Tot ce pot să spun este: trebuie evitate stridențele!

Bună ziua om bine educat și cu alese însușiri. Azi vreau să vorbim despre îmbrăcămintea de casă, îmbrăcămintea de oraș, hainele de zi și cele de noapte... înțelegând prin asta pe cele în care mergem la culcare. Și-o să încep cu o amintire. Una foarte veche. Cea a primului meu an de școală, când mama îmi pregătea, de cu seara, uniforma pentru a doua zi. Și nu doar uniforma. Ci toate piesele de îmbrăcăminte pe care urma să le port, de la cele mai ascunse până la pardesiu sau paltonaș. Prima regulă pe care astfel am învățat-o a fost că în lume – chit că acea lume însemna clasa mea de școlari la vremea primelor bastonașe și cârlige -, trebuie să îmbraci haine curate, călcate și... bine mirositoare.

Mititeii cu bicarbonat de sodiu au început a se prepara la noi pe la 1900. Într-o listă din 1902, cu necesarul de ingrediente, la restaurantul Caru’ cu bere, apare și azi mult-pârâtul bicarbonat de sodiu. Dar cum acesta se folosea deja și la unele copturi, nu putem fi siguri „mie-n sută” că la anul acela bucătarul îl folosea pentru prepararea acestor suculenți „cârnați fără maț” (cum cică li s-ar fi spus în veacul dinainte). Într-o scrisoare aflată în custodia Bibliotecii Academiei, datând din anul 1920, se găsește însă rețeta pe de-a-ntregul. Acesta ar putea fi, până la urmă, chiar actul de naștere al… mititeilor cu bicarbonat de sodiu.

Nu era nici Andrii Popa, nici vestitul haiduc Șapte-Cai, nici Robin Hood și nici Zigomar, eroul celebru al lumii de celuloid de la început de veac, care a fost modelul lui Zorro de mai târziu. Era doar fiul unei țărănci dintr-un sat de pe lângă Humuleștii lui Creangă, dar a pus țara pe jar când s-a apucat de tâlhării la drumul mare.

Reportajele pitorelti pe care N.D. Cocea le scrie (despre întâlnirea cu Pantelimon, dar și cu mama acestuia, despre prânzul luat cu capitanul Chiriac, „urmăritorul” tâlharului) par mai degraba file de poveste, decât istorii reale (acum, e știut că N.D. Cocea mai înflorea când și când adevărul – vezi mitul celor 11.000 de țărani uciși în 1907).

Gheorghe Caranda zburase alaturi de printul George Valentin Bibescu, alaturi de Aurel Vlaicu si de alti cativa pionieri ai aviatiei romanesti. Tanarul locotenent Gheorghe Caranda era iubit de bucuresteni, si nu numai de catre ei, datorita zborurilor demonstrative la care participase, spre deliciul publicului. Era deja unul dintre cei mai buni aviatori romani, fiind considerat de presa franceza, de exemplu, unul dintre cei mai agili aviatori ai Europei... Destinul lui s-a frant brusc intr-o zi de vara, acum exact o suta de ani.

Din bătrâni se cunoaște acest zodiac al românilor, zis și Gromovnic, care după cum se va vedea nu se ține prea deoparte de Horoscopul zis European, dar nici întru totul cu acela nu este, după nume, caracter și însușiri.