O creatură marină lipsită de ochi poate totuşi să vadă (studiu)

O echipă de cercetători a anunţat joi că o specie de ofiuridă, numită Ophiocoma wendtii, este a doua creatură cunoscută până în prezent - după ariciul de mare - care poate să vadă deşi nu are ochi, o capacitate denumită vedere extraoculară.

Această capacitate deosebită se datorează unor celule fotosensibile, numite fotoreceptori, care îi acoperă corpul, şi celulelor pigmentare, numite cromatofore, care se deplasează în timpul zilei pentru a permite schimbarea dramatică a culorii acestei creaturi, de la roşu-brun ziua, la bej, pe parcursul nopţii.

Ofiuridele, creaturi cu cinci braţe care se extind dintr-un disc central, sunt înrudite cu stelele de mare, castraveţii de mare, aricii de mare şi alte vieţuitoare dintr-un grup de nevertebrate marine numite echinoderme. Acestea au sistem nervos, dar sunt lipsite de creier.

Această stea roşie, de aproximativ 35 de centimetri de la un vârf la altul al braţelor, trăieşte în habitate luminoase şi complexe, iar printre prădătorii săi se numără peştele de recif. Ea stă ascunsă în timpul zilei - capacitatea de a vedea un loc sigur pentru a se ascunde fiind astfel esenţială - şi iese noaptea pentru a se hrăni cu resturi de pe fundul apei.

Fotoreceptorii săi sunt înconjuraţi în timpul zilei de cromatofore, care micşorează posibilitatea de a fi detectată, fiecare fotoreceptor acţionând precum un pixel care, atunci când este combinat cu alţi pixeli, formează o imagine completă. Acest sistem nu funcţionează noaptea când cromatoforele se contractă.

''În cazul în care concluziile noastre despre cromatofore sunt corecte, acesta este un frumos exemplu de inovaţie în evoluţie'', a declarat Lauren Sumner-Rooney din cadrul Muzeului de Istorie Naturală al Universităţii Oxford, care a condus studiul publicat în jurnalul ştiinţific Current Biology.

Experimentele de laborator au indicat că aceste stele au o vedere rudimentară. Plasate într-o arenă circulară, ele s-au deplasat către pereţi albi cu o dungă neagră, similare cu ascunzătoarea de zi. Un alt scenariu a demonstrat că ele nu fac doar distincţia între luminozitate şi întuneric. Când au fost puse într-un spaţiu gri, astfel încât nicio zonă să nu fie mai luminoasă sau mai întunecată, ele au continuat să se îndrepte către dunga neagră, care era centrată pe o zonă albă astfel încât să reflecte aceeaşi cantitate de lumină ca nuanţa gri.

''Este un concept atât de străin pentru noi, în postura de vieţuitoare conduse de vizual, să concepem modul în care un animal şi-ar putea vedea habitatul fără ochi, însă acum cunoaştem două exemple'', a precizat Sumner-Rooney.

Sursa: AGERPRES