“Gura Satului”: Cancanuri săteşti perpelite pe frecvenţele Antena Satelor
Umblă vorba prin târg că, dacă intri în gura satului, nu te mai spală nici furtuna. Ei, nu? Au apărut înălbitori. Ăştia curăţă orice. Un amic, mai pesimist din fire, mi-a spus, resemnat, că gura satului n-o astupă nici pământul.
01 Noiembrie 2016, 10:11
Treaba lui! Să creadă ce vrea! Eu nu cad în capcana pesimismului, iau aceste vorbe ca pe o provocare. Nu mă las înfricoşat de gura satului, ci o înfrunt cu stoicism, pentru că mă ajută şi numele. În fine, am căutat şi vorbe mai optimiste legate de gura satului, dar n-am găsit.
Singurul care a îndrăznit să spere la mai bine a fost scriitorul şi filosoful Lucian Blaga. El a spus sec: “veşnicia s-a născut la sat”. Şi cu ce mă ajută? Ce să fac cu veşnicia? E plictisitoare.
Aşa că tot de gura satului mă agăţ ca peştele de momeală, măcar e distractivă. Mai aud o bârfă, mai surprind o beţie, o ceartă, o activitate, o nuntă, o cumetrie. Satul e o sursă inepuizabilă de bună-dispoziţie. De ce să nu profităm?
Aşa că vă recomand cu generozitate reţeta veseliei numită “Gura Satului”: se ia o oră de “sătisme” sau cancanuri săteşti perpelite pe frecvenţele Antena Satelor, se pudrează cu muzică populară, se aşază într-o cheie comică pe platoul de sâmbătă seară şi se servesc proaspete ascultătorilor de către Dragoş Stoica, la oră fixă, de la 18:00 la 19:00, obligatoriu la Antena Satelor.
Ascultare plăcută!
