Băciţa Mărioara Băbu - 'Tezaurul uman viu' de pe Drumul Regelui

Născută într-un sat de sub munte, în Valea Jiului, la intrarea pe Cheile Jieţului spre Obârşia Lotrului, din părinţi tot crescători de animale, bunica venind din Poiana Sibiului cu foarte mulţi ani în urmă, Mărioara Băbu, în vârstă de 64 de ani, duce mai departe tradiţiile şi obiceiurile şi promovează tot ceea ce înseamnă viaţa la stână, cu greutăţile, dar şi cu satisfacţiile ei.
S-a căsătorit la 18 ani, la Novaci, şi are o fată şi un băiat, care se implică, atât cât timpul le permite, în ducerea mai departe a obiceiurilor familiei. Băciţa continuă tradiţia socrilor, tot crescători de animale, care din 1964 au mers în Muntele Ştefanu, la o fostă căşerie a fabricii de lapte Târgu Jiu.
Atunci când vorbeşte despre munte, casa sufletului ei, băciţa are lacrimi în ochi, lacrimi de bucurie, de satisfacţie pentru toată munca pe care a depus-o, iar asta se reflectă în numărul mare de turişti care vin şi de peste hotare pentru a se încărca de linişte şi aer curat, de frumuseţe şi de simplitate, dar şi pentru a degusta preparate culinare tradiţionale, în special faimosul tocan de oaie făcut de Mărioara, pe cât de simplu, pe atât de gustos.
'Din mai şi până la sfârşitul lui septembrie nu cobor o zi de la munte, pentru că după ce cobor mi-e atât de dor de munte, am şi lacrimi în ochi. În 2011 s-a terminat modernizarea Transalpinei. Vara ne duceam cu vitele la munte în Muntele Ştefanu, lângă căşerie am făcut Stâna Ştefanu, în urmă cu circa 40 de ani, acolo ne făceam veacul vara. Spun întotdeauna că drumul a venit peste noi, nu noi peste drum. Când s-a modernizat Transalpina, ne vedeau oamenii mulgând oile, vedeau câinii, măgarii, mai puneam şi un cojoc afară, erau încântaţi să facă poze, intrau în stână să cumpere brânză şi voiau să mănânce ce găteam noi în ceaune. Aveam ceaunele puse în cârlige, intrau şi dădeau de mirosul de varză cu pisătură, ori de tocanul de oaie, mai găseau şi mămăliga pe foc, erau înnebuniţi şi voiau şi ei. Tot ceea ce s-a întâmplat (...) este datorită turiştilor, pentru că m-au îndemnat să fac mai multă mâncare, turiştii îşi doreau să mănânce ce mâncam noi. Am pornit cu un ceaun, am tăiat un miel, am pus o masă, iar acum vin sute de turişti zilnic', povesteşte ea, pentru AGERPRES.
A întâmpinat şi greutăţi, în anul 2020 stâna a ars, însă a reuşit să o refacă în scurt timp şi a deschis acolo şi o expoziţie cu peste 100 de costume populare vechi, dar şi alte obiecte, multe dintre ele donate de diferite persoane.
A reuşit să ateste două produse tradiţionale - tocanul de oaie şi tăieţeii de casă - şi 18 produse montane, iar acum se pregăteşte pentru atestarea celui de-al treilea produs tradiţional - sarmalele cu pisătură.
De asemenea, a înfiinţat primul punct gastronomic din judeţele Gorj şi Vâlcea, iar de curând l-a deschis pe cel de-al doilea, la Novaci, unde organizează şi şezători, tot din dorinţa de a promova şi a continua tradiţiile.
'Mi-am atestat două produse tradiţionale, tocanul de oaie, primul produs tradiţional din Gorj, este înregistrat la OSIM, şi tăieţeii de casă, şi 18 produse montane, printre care telemea, unt, lapte covăsit, brânza de burduf, caşcaval, balmoş, bulz, sirop de brad şi de salcâm, de zmeură, de afine. Vreau să mai fac un produs tradiţional, sarmalele cu pisătură. Pisătura este slănină un pic afumată, tocată cu barda, şi cu ceapă în ea, se face ca o pastă, la sarmale se pune pisătură şi în compoziţia de carne şi se pune şi la fundul cratiţei. De lăsarea postului o să organizez la punctul gastronomic de la Novaci ceva tradiţional, vreau să mobilizez comunitatea, să servim ouă, brânză, mămăligă, gogoşi, să facem focul, să strigăm de pe un deal pe altul, cum se făcea în trecut', ne dezvăluie Mărioara.
În anul 2022, a primit titlul de 'Tezaur uman viu', distincţie care a confirmat tot efortul şi priceperea ei în ducerea mai departe a tradiţiilor.
'Titlul de 'Tezaur uman viu' este cea mai mare realizare. Comunitatea m-a recomandat pentru tot ce fac eu, nu doar pentru mâncare, ci şi pentru continuarea tradiţiilor, pentru şezătorile pe care le organizez la Novaci. (...) Vin turişti din foarte multe locuri, inclusiv din America. Sunt şi ambasador al Zonei Montane, am primit şi titlul 'Femeia mută munţii'. Mii de turişti îmi trec pragul anual şi cea mai mare satisfacţie este că revin. Poate anul acesta, de vacanţa de 1 Mai şi de Paşti, poate se redeschide Transalpina, ar fi frumos pentru turişti, să respire aer curat, să vadă frumuseţile locului, să vadă brânduşele, pentru că atunci vor fi în floare. Muntele pentru mine înseamnă absolut tot, în momentul în care nu aş mai putea să merg la munte cred că s-ar încheia povestea mea. (...) Plec de acolo când nu mai calcă picior de om şi sunt prima care ajunge acolo, când ajung acolo primăvara nu vă pot povesti ce simt', încheie Mărioara Băbu, o femeie simplă, cochetă în acelaşi timp, care te cucereşte prin profunzimea umană, şi te îndeamnă, cu dragostea pentru tradiţional şi prin păstrarea obiceiurilor neamului românesc, să te întorci către vatra şi locul străbun. AGERPRES