-

Agafton – mănăstirea păcii, unde glasuri îngereşti „se aud" din copaci

O legendă despre minunile dumnezeieşti care au avut loc în partea Moldovei este păstrată şi astăzi cu sfinţenie între zidurile Mănăstirii Agafton din judeţul Botoşani.

Lăcaşul de cult ce adăposteşte o comunitate de maici se află în satul Agafton, la 20 de kilometri de municipiul Botosani. Mănăstirea a fost o obşte monahală de o maximă importanţă în secolul al XIX lea, când a adăpostit numeroase femei din marile familii boiereşti care şi-au găsit liniştea aici. Majoritatea boieroaicelor-călugăriţe au fost şi stareţe.

In acest loc sacru si-au gasit linistea si mătuşiile lui Mihai Eminescu din familia Iuraşcu, fiind una dintre destinaţiile preferate ale poetului.

Odată ce intri pe poarta Mănăstirii Agafton, din coasta Botoşanilor, noţiunea de timp se diluează lent, până dispare cu totul. Aici, nimic nu poate fi cuantificat: nici frumuseţea cu care Dumnezeu a hărăzit locul, nici orele ce trec fără de veste, nici pacea dulce ce te încălzeşte pe dinăuntru şi pe care nu ştii cum să ţi-o explici.

Tărâmul mănăstirii pare nesfârşit, confirmând parcă prezenţa lui Dumnezeu în acest loc. Agaftonul pare o cetate în care un ceasornicar iscusit a oprit acele unui orologiu nevăzut, spre a da prilejul celor care vin aici să se lase pătrunşi de duhul veşniciei.

Povestea acestui loc a început în urmă cu aproape trei secole, în poieniţa din jurul bisericuţei de lemn. Aici, în inima codrilor de odinioară, un călugăr, pe numele sau Agaton, a făcut „curăţitură“ şi a ridicat, „prin munca mâinilor lui, în câţiva ani buni“, aşa cum consemnează istoricul vechi al mănăstirii, lăcaşul de lemn ce a rezistat până în zilele noastre.

Micuţa bisericuţă a fost închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, căci, spune legenda, arhanghelii i s-ar fi arătat în vis bătrânului schimnic, îndemnându-l să ridice taman aici, în mijlocul pădurii, un lăcaş de închinăciune. Aşa a apărut, în 1729, „schitul lui Agafton“, numele de Agaton fiind uşor „îndulcit“, în graiul neaoş al botoşănenilor. În epocă, locul era cunoscut sub numele de „Sihăstria lui Agafton“.

Treptat, poieniţa din jurul schitului s-a extins: „În jurul schitului s-au construit primele căsuţe, din nuiele şi lut, s-a făcut stupină, s-a plantat o mică livadă şi aşa s-a închegat viaţa mănăstirească“, explică maica Ambrozia Hriţuc, stareţa Mănăstirii Agafton.

În anul 1838 a fost ridicată o nouă ctitorie, de zid, monumentală şi graţioasă, ce poartă hramul "Pogorârea Sfântului Duh”. Noul lăcaș de cult este clădit în stil moldovenesc, fiind în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turle mari din lemn, cu baza octogonală. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1929 de către pictorul P. Livescu din Botoșani, ea fiind restaurată între anii 1955-1956 de pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan.

Cu o istorie zbuciumată, marcată de închiderea sa în perioada comunistă, mănăstirea Agafton şi-a păstrat strălucirea şi bunul renume de altădată şi aşteaptă senină ca pragul să îi fie călcat de cât mai mulţi credincioşi. Strălucirea şi pacea fac din această vatră de spiritualitate un lăcaş de cult pe care pelerinii nu îl vor uita pentru multă vreme... nu degeaba mănăstirea este denumită “Agapia botoşănenilor”.

Nu rataţi, aşadar, un popas la Agafton, atunci când va fi să treceţi prin târgul Botoşanilor. Căci, străbătând aleile ce se strecoară pe lângă chiliile măicuţelor, îmbibându-vă de liniştea ce învăluie firea, odihnindu-vă sufletul în această oază, o să înţelegeţi nu doar cu mintea, ci mai ales cu inima de ce, în vechime, Agaftonului i se spunea „mănăstirea păcii“.

Foto: Wikipedia