Vinerea Paştilor: Vinerea Patimilor; Vinerea Mare; Vinerea Seacă; Vinerea Şchioapă; Vinerea Frumoasă; Vinerea Scumpă

Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mucenici Amfian şi Edesie; Sf. Mc. Policarp

Tradiţii: Vinerea Seacă, din Săptămâna Paştelui, îi mai zice şi Vinerea Mare, căci în acea zi sunt cuprinse toate vinerile unui an. ♦ Se fac ouăle roşii şi se pregăteşte pasca. Ouăle se fac vineri (uneori şi joi sau sâmbătă), deoarece Iisus vineri a vărsat sângele său pe cruce. ♦ Zice că după ce a născut Maica Domnului pe Iisus Hristos, jidovii voiră numaidecât să pună mâna pe ea şi pe fiul ei, anume ca să le curme firul vieţii. Maica Domnului, auzind despre aceasta, luă pe fiul său în braţe şi prinse a fugi cu el încotro o duceau ochii şi picioarele. Jidovii, după dânsa, şi cât pe ce s‑o ajungă. Maica Domnului însă, ca să n‑o poată prinde, face ouă roşii şi le aruncă în urma sa jos. Jidovii, ajungând la ouă şi văzând că sunt roşii, se opreau, le ridicau de jos, se uitau la ele şi nu se puteau mira destul de frumuseţea lor. Şi aşa scăpă de ei Maica Domnului. ♦ După ce a înviat Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului a fost cea dintâi care a făcut ouă roşii şi pască şi, mergând plină de bucurie cu dânsele ca să‑l vadă pe fiul său, fiecărui om pe care îl întâlnea îi zicea: „Hristos a înviat!“ şi‑i dăruia câte un ou roşu şi câte o păscuţă. Şi de atunci au început apoi oamenii a face ouă roşii de Paşti. ♦ Se crede că Antihrist are de ros un lanţ mare şi, când l‑o termina de ros, se sfârşeşte lumea. Şi el tot roade până în ziua de Paşti, şi atunci e gata. Dar copiii umblă atunci cu ouă roşii, şi el se uită la ei şi‑şi uită de muncă, iar între timp lanţul iar se îngroaşă şi lumea mai scapă un an de potop. Când oamenii n‑or mai înroşi ouă la Paşti, atunci şi lumea se va potopi. ♦ Vinerea Seacă se numeşte de aceea pentru că în această vineri cei mai mulţi români au datină de a ajuna, a posti aşa-numitul post negru, adică de a nu mânca, nici a bea absolut nimic toată ziua.

Pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor: Cei bătrâni ajunează. Joia Mare şi Vinerea Frumoasă le ţin ca să le meargă bine, să aibă belşug în casă şi să le ajute Dumnezeu la toate cele bune. ♦ În Vinerea Paştilor se suie fetele în clopotniţa bisericii şi sună clopotul, ca să crească cânepa.

Apărător de rele şi durere: Nu se coace pâine, nu se seamănă nimic în această zi. Nu intră la lucru în vie, ca să nu sece via. Tot ce s‑ar semăna s‑ar usca sau ar creşte monstruos. Ziua este însă respectată pentru a se usca şi a trece bubele. În Vinerea Seacă oamenii se scaldă, ca să nu se umple de bube sau să nu fie bolnavi peste an. ♦ Părinţii îşi scaldă copiii la râu, ca să fie sănătoşi tot anul; să nu aibă friguri; cei cu boli de piele se vindecă, dacă se cufundă de trei ori în apă curgătoare, înainte de răsăritul soarelui, ca să sece bolile. ♦ În seara de vineri, lumea care vine de la biserică, având lumânările aprinse, ocoleşte casa de trei ori şi face cruce cu lumânarea pe pereţi, ca să fie ferită de foc, boli şi trăsnet.

Magie: Având asupra sa lingura cu care s‑au amestecat vopselele de ouă, pot fi văzute strigoaicele din sat.

Despre vreme: De plouă în Vinerea Seacă, are să fie anul îmbelşugat. ♦ Dacă plouă în Vinerea Paştilor, zilele din Paşti în Rusalii vor fi ploioase.

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009

Cuv. Tit. Fericitul şi sfântul părintele nostru Tit din vârstă tânără a iubit pre Hristos şi, plecând din lume, s‑a dus într‑o viaţă de obşte, şi luând asupră‑şi îngerescul chip, mergea pe calea cea strâmtă şi necăjicioasă a vieţii monahiceşti, cu multă răbdare pentru Dumnezeu.

Sf. Mucenici Amfian, Edesie. Sfinţii mucenici Amfian şi Edesie au fost fraţi după trup, născuţi dintr‑un tată în păgânătatea elinească, iar patria lor a fost cetatea Patara din ţara Lichiei. Nu s‑au lipsit de darul lui Dumnezeu, pentru că au răsărit în inimile lor lumina cunoştinţei adevărului şi au început a vedea rătăcirea închinătorilor de idoli şi a cunoaşte calea cea dreaptă a bunei credinţe celei creştineşti.

Sf. Mc. Policarp a mustrat şi a ocărât pre ighe­monul din Alexandria pentru vărsarea nevinovatului sânge creştinesc, numindu‑l câine. Pentru aceasta, dupre munci i s‑a tăiat capul cu sabia, pe vremea împărăţiei lui Maximian.