-

Bădila, satul cu un singur locuitor, ghemuit între poveștile lui

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nouă sate, îngrămădite pe dealurile prospere din regiune, din care oamenii au fugit spre oraș, lăsând în urmă case în ruină și livezi din care se înfruptă ursii când coboară vara din pădure. Comuna Valea Iașului, din Argeș.

Într-unul dintre ele, la capătul unui drum desfundat, un singur om a mai rămas să vegheze asupra a 60 de hectare de pământ. Este vorba despre Gheorghe Toader. Are 40 de ani şi se ambiţionează să trăiască, izolat, prin coclauri, la Bădila.

Munceşte cu ziua pe unde poate iar din banii strânşi îşi plăteşte cotizaţiile ca să-şi asigure o pensie, la bătrâneţe. De singurătate nu i-a fost frică niciodată deşi cătunul e pustiu de câţiva ani.

27.05-badila-1

Din 2000 încoace, oamenii au dispărut pe rând din Bădila, cel mai mic sat al comunei argeşene Valea Iaşului; unii s-au ptrăpădit, alţii, de urât, s-au mutat în oraş sau prin sate vecine ceva mai vii.

După ce, a pierdut-o şi pe cea care i-a dat viaţă, Gheorghe Toader s-a trezit stăpân peste un sat pustiu. Sunt săptămâni întregi când Gheorghe nu vede ţipenie de om la poarta sa, căci puţini sunt aceia care se aventurează să străbată poteca anevoioasă din pădure ca s-ajungă la Bădila.

27.05-badila-2

Dar nu se plânge. Îi are pe Soso şi pe Zob, cei doi câini credincioşi, pe Iz, porcul ce-i va ţine de foame la iarnă, şi pe Troacă, motanul. Cel care îl însoţeşte mai peste tot, e calul Stelică, mâna sa dreaptă la tot ce-nseamnă munca pământului. Mai are vreo zece găini, şi cam atât.

27.05-badila-3

Îşi găteşte şi-şi deretică singur şi nu se vaită că i-ar lipsi ceva. A ştiut să se gospodărească cu tot ce-i trebuie şi le mai dă o mână de ajutor şi celor de prin satele vecine: ba cu căruţa, ba la prăşit, ba la cosit.

I-ar fi plăcut să aibă lângă el o fată frumoasă, oacheşă, dar niciuna nu s-a încumeat să vină la Bădila, în pustietate. Aşa că şi-a cam pierdut nădejdea, simte că bătrânețile îl vor găsi pustnic.

27.05-badila-4

Citit 1294 ori