Bădiţa Ioan Măric pleacă la Veneția, la Carnaval
Chipuri cu ochi mari care zâmbesc ghiduș de pretutindeni, feţe vesele din care răzbate atâta viață, desprinse din universul inconfundabil zugrăvit de artistul Ioan Măric își vor „da întâlnire” cu publicul european la Veneția.
07 Ianuarie 2018, 10:22
Este vorba despre o expoziție unică, la invitația Institutului Român pentru Cercetare și Cultură Umanistică de la Veneția - înființat de Nicolae Iorga - pe perioada Carnavalului venețian din 2018. Expoziția se vernisează în Noua Galerie din Palazzo Correr (Campo Fosca) și va fi deschisă în perioada 27 ianuarie - 17 februarie.
Cele 50 de lucrări incluse în această selecție reprezintă o incursiune în „Lumea lui Măric” – un univers dinamic, vesel, populat de personaje și povești din Luncanii Bacăului, locul de origine al pictorului. Acolo, în acel izvor de frumuseţe şi sensibilitate în care a crescut artistul, s-au născut mare mare din poveştile scrise pe chipuri. Opera sa este un tablou în care a zugrăvit întocmai lumea lui, așa sprințară și de plină de culoare, cu babele și cu moșnegii - blânde ceasloave de înțelepciune, cu fete și flăcăi mândri, cu hora satului, cu obiceiurile și cu rânduiala firii.
„Îmi plăcea să desenez mereu. Acasă, la lampă, în chiler. Mi-au plăcut foarte mult poveştile şi basmele. Îmi amintesc de perioada când eram mic şi mă ţineam de fusta mamei când se ducea la clacă. Stăteam cu gura căscată când auzeam poveştile femeilor bătrâne. Toate personajele din basme le desenam. (…) Cel mai mult mi-a plăcut să pictez oameni. Pentru că cel mai greu se pictează oamenii, nu natura. Cel mai greu e să dai la un portret mişcarea, viaţa, personalitatea. (…) În compoziţie adun tot ce mi-a plăcut: o poartă, o casă şi aşa îmi creez eu propria compoziţie. Îmi fac eu satul meu. Şi apoi dau viaţă la personaje. În fiecare sat trebuie să fie câte un personaj la care să-i dai viaţă şi personalitate. (…) Lada mea de zestre este satul. Toate vorbele din popor. Expresii, tradiţii. Legende, zicători, proverbe, povestiri şi mituri”, istorisește artistul Ioan Măric.