Biserica Miresei din Câmpulung - istorie și mit

Capitală a Ţării Româneşti, un puternic centru cultural, economic şi comercial, Câmpulungul a fost prezent în istoria medievală încă din secolul al XIII-lea.

În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep să pătrundă şi să se stabilească meseriaşi şi negustori saşi. Comunitatea săsească ce se formează aici era condusă de un greav (comes), ultimul dintre ei presupunându-se a fi fost Laurentiu de Longo Campo.

Oraşul apare astfel, din punct de vedere documentar, înaintea întemeierii Ţării Româneşti, aşa cum o dovedeşte, datând din anul 1300, inscripţia în limba latină de pe lespedea tombală a acestui comite (lespede ce se păstrează şi astăzi în ansamblul catolic Bărăţia).

Inscripţia constituie cel mai vechi document epigrafic în limba latină din Ţara Românească şi în acelaşi timp prima menţiune scrisă a numelui oraşului: “Hic sepultus est comes Laurencius de Longocampo, pie memoriae, Anno Domini M.C.C.C.”. (“Aici este înmormântat comitele Laurenţiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”).

Ansamblul Bărăţiei cuprinde trei edificii importante: biserica închinată Sfântului Iacob cel Mare, în care se află lespedea funerară din 1330 a lui „comes Laurencius de Longocampo”, turnul clopotniţă şi casa parohială.

Lăcaşul actual este fostul cor al unei biserici a cărei navă a fost dărâmată, fiindu-i închis cu zidărie arcul triumfal. Corul este datat în secolul al XV-lea, are plan pentagonal, cu contraforturi la colţuri şi o sacristie pe latura de nord.

S-au păstrat urme ale bolţilor şi ale ferestrelor în arc frânt. În interior se află fundaţiile corului edificiului anterior, având şi el contraforturi la colţuri.

Turnul clopotniţă a fost construit în 1730, înlocuind un turn de lemn. Are plan pătrat, cu intrarea acoperită cu o calotă peste care se ridicau alte două niveluri.

Decorul exterior cuprinde trei registre cu panouri dreptunghiulare, mărginite de ciubuce şi arcaturi oarbe, despărţite de colonete angajate. La sfârşitul secolului al XIX-lea a fost ridicat încă un etaj, cu un acoperiş ascuţit, montându-se şi un orologiu.

Casa parohială, asemănătoare unor case mânăstireşti din secolul al XVII-lea, are pivniţe acoperite cu bolţi semicilindrice şi un foişor deschis, mărginit de arcade pe coloane de zidărie, cu gârlici şi o scară exterioară de piatră. Lângă foişor, o tindă, camerele şi coridorul median longitudinal sunt boltite.

Biserica Miresei, numită printre localnici și Biserica Flamanda, având drept hram Adormirea Maicii Domnului, este asezată în partea de răsărit a orașului Câmpulung, pe Dealul Flămânda, de la care și-a luat și denumirea.

Numele de "Flămânda" este legat de legenda care amintește de timpurile domnitorului Negru-Vodă, întemeietor de țara, care, urcând pe acest deal, a întârziat și a flămânzit.

Ziua de 24 septembrie 1936 trebuia să fie cea mai fericită din viaţa Margaretei Ştefănescu. Avea 26 de ani şi tocmai se căsătorise, conform unor informaţii, cu fiul reputatului arhitect Ion Mincu.

Împreună cu bogata sa familie, îmbrăcată în rochia de mireasă, se îndrepta de la Bucureşti spre Câmpulung, unde servitorii terminaseră pregătirile pentru nuntă.

În dreptul localităţii Găeşti însă, acolo unde a fost ridicată troiţa în memoria sa, autoturismul lor s-a lovit violent de o maşină forestieră, iar Margareta Ştefănescu a fost singura care şi-a pierdut viaţa, toţi ceilalţi ocupanţi ai maşinii fiind neatinşi.

Zdrobiţi de durere, părinţii Elena Luiza şi Gheorghe Ştefănescu şi-au îngropat unicul copil la cimitirul Bellu din Bucureşti, îmbrăcată în rochia de mireasă pe care se mai puteau vedea petele de sânge. La scurt timp după tragedie, Gheorghe Ştefănesu a început să-şi viseze fata moartă plângând şi spunându-i: „Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung!”.

Înţelegând mesajul, tatăl a cheltuit o avere pentru a construi Biserica Miresei, de pe dealul Flămânda, o adevărată capodoperă din piatră de Albeşti, cu marmură în care sunt sculptate flori de crin, ridicată de meşteri italieni. O biserică ridicată pe ruinele alteia, numită „Schitul Mireselor”, acolo unde fetele sărace erau înzestrate.

Aici a fost adus trupul Margaretei şi îngropat într-un mormânt tot din marmură, ca un voal. Preotul paroh Marian Diniţoiu ne-a declarat că nici un cuplu care s-a căsătorit aici nu a divorţat şi că mireasa Margareta este o adevărată ocrotitoare pentru tinerii care pornesc împreună în viaţă. Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Câmpulung, a murit sărac şi, alături de soţia şi fiica sa, a fost înmormântat tot în incinta bisericii.

Muzeul de etnografie și artă populară din Câmpulung Muscel este adăpostită într-o clădire declarată monument de arhitectură din sec. al XVIII-lea, construită în stil muscelean, cu parter și etaj.

Clădirea a fost construită în anul 1735 de către tetrilogofătul Ștefănescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ștefănescu, de aici și numele vila „Gică Ștefănescu”.

Este cea mai veche construcție civilă din Câmpulung.

În anul 1928 a fost restaurată de arhitectul câmpulungean Dumitru Ionescu Berechet, luându-și doctoratul în arhitectură cu această lucrare, pentru care a primit premiul Salonului Oficial.

În anul 1948 clădirea este donată Academiei Române cu scopul de a deveni muzeu, iar în anul 1952 se reorganizeaza aici Muzeul Orășenesc Câmpulung având patru colecții: istorie, științele naturii, artă populară, artă plastică.

Din anul 1977 devine secția de etnografie și artă populară având în structura sa: interioare țărănești specifice zonei Muscel, port popular muscelean de o mare diversitate, obiecte caracteristice ocupațiilor tradiționale din mediul rural din acest areal geografic, precum și o bogată colecție de ceramică.

Cea de-a treia ediţie a Festivalului naţional-concurs de muzică populară „Sus la munte, la Muscel”, dedicat copiilor şi tinerilor cu vârste cuprinse între 14 şi 25 de ani, s-a desfășurat anul acesta în perioada 5-6 mai 2016. Juriul a fost prezidat de interpretul muscelean, prof. Gavriil Prunoiu (trofeul festivalului îi poartă numele).

Festivalul și-a propus să descopere, să încurajeze şi să promoveze tinerele talente din domeniul interpretării vocale a cântecului popular autentic românesc, să identifice copiii şi tinerii care doresc să păstreze şi să promoveze valorile culturii tradiţionale românești pe plan naţional şi internaţional.

Concursul a debutat joi, 5 mai, în concurs fiind înscriși 14 candidați de pe întreg teritoriul românesc și din Republica Moldova. După evoluţia concurenţilor au cântat Tina Militaru, Ion Toader, Ion Drăgan, Georgel Nucă, Daniela Cernea, Diana Călinescu, Alin Pavelescu, Cristina Udrea, Eugenia Moise Niculae, Rodica Voicu, Ana Maria Cârstina, Graţian Bădescu şi Grupul „Haiducii Vlădicii”.

În cea de-a doua seară a loc festivitatea de premiere şi gala laureaţilor. În urma deliberării, trofeul festivalului a mers la Antonia Iosif, 14 ani, din Aninoasa-Argeș, piesa interpretată fiind cea carea a dat și numele festivalului, “Sus la munte, la Muscel”, din repertoriul unei argeșence celebre Tita Bărbulescu.

Au mai fos premiați: Eusebiu Gafița (Suceava), premiul I, Camelia – Elena Butulică (Gorj), premiul al II-lea, Simona Alexandru (Teleorman), premiul al III-lea, patru mențiuni: Claudia Nițu Badoiu din Corbi-Argeș, Ioan Roșu din Bihor, Maria Cortac din Republica Moldova și Elenei Raluca Mihaescu din Dâmbovița. Pentru prima dată a fost acordat și un premiu special “Marioara Murărescu”, Marcelei Latiș din Maramureș, în memoria muscelencei Marioara Murărescu, renumită realizatoare de emisiuni folclorice de la Televiziunea Română.

Festivalul s-a încheiat cu o serie de recitaluri susţinute de: Gavriil Prunoiu şi Grupul „Doruri muscelene”, Tita Bărbulescu, Anişoara Vlaicu, Ştefan Vlad, Gheorghe Gheorghe, Elena Sima, Daniela Bărbuceanu, Loredana Streche, Marian Vijoi. Acompaniamentul a fost asigurat de Orchestra de muzică populară “Doina Argeșului”, dirijor Cătălin Iancu.

Evenimentul s-a desfășurat la Casa de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu” (clubul Aro), fiind organizat de Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, în colaborare cu Primăria şi Consiliul Local Câmpulung, Consiliul Judeţean Argeş şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş.

Dr. Sorin Mazilescu