Bogatul nemilostiv

Și fiind el în munci în iad și-a ridicat ochii săi și a văzut de departe pe Avram și pe Lazăr în preajma lui. Și strigând el a zis: părinte Avrame, milostivește-te spre mine și trimite pe Lazăr, ca să-și întingă vârful degetului în apă și să-mi răcorească inima că mă chinuiesc în văpaia aceasta. Avram însă a zis: fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta pe pământ, asemenea și Lazăr cele rele; acum el se mângâaie aicea iar tu te chinuiești.

Dar pe lângă toate acestea între noi și voi s-a așezat prăpastie mare, ca cei care ar voi să treacă de aicea la voi să nu poată, asemenea și de la voi la noi să nu treacă. Și a zis bogatul: te rog, dară, părinte, să-l trimiți la casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le mărturisească aceste lucruri, ca să nu vie și ei la acest loc de muncă.

Zisu-i-a Avram: au pe Moise și pe prooroci; să-i asculte pe dânșii. Iară el a zis: nu, părinte Avrame, ci de va merge cineva din morți la dânșii se vor pocăi. Avram însă i-a zis: dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, chiar de ar învia cineva din morți, nu vor crede.

Din această Sfântă Evanghelie (Luca XVI, 19 – 31), plină de realitatea crudă a vieții pământești dar și de poezia încântătoare a vieții de dincolo, se pot trage mai multe învățături. În primul rând se vede că Dumnezeu este bun cu oamenii, creaturile sale, dar este și drept ca urmare fiecare iși va petrece veșnicia în funcție de felul cum au știut să-și trăiască viața pământească. El dă daruri tuturor, pentru care însă nu trebuie să uităm să-I mulțumim prin fapte bune și o viață curată. Oricât ar fi cineva de fericit și de bogat în lumea aceasta trecătoare el nu trebuie să uite că sunt oameni în suferință cărora le poate schimba soarta. Să nu uite că prin poziția și puterea lor pot influența viața altor oameni în bine sau rău. Oricâte băgății ar fi avut, oricâtă faimă și succes și oricât de bine ar fi petrecut în lumea aceasta, nimic nu-i va folosi când va trece dincolo, fiindcă acolo va plăti nepăsarea, lăcomia și răutatea de aici.

De asemenea, cei care trec prin mari suferințe în viața pământească trebuie să nu-și piardă răbdarea și speranța, deoarece Dumnezeu știe tot ce s-a întâmplat cu ei, a suferit odată cu ei și le va răsplăti chinurile îndurate, nedreptățile și umilința prin care au trecut.

Sărmanul Lazăz (Lazăr înseamnă Dumnezeu este aproape, El este ajutorul meu) a răbdat foamea și bolile, dar nu și-a pierdut nici răbdarea nici credința, ci a suportat toate încercările la care a fost supus. Răbdarea și nădejdea sunt unele dintre cele mai mari virtuți creștinești care ne ajută să dobândim mântuirea.

Nu toți săracii vor merge în rai însă, pentru că mulți dintre ei se plâng și cârtesc împotriva lui Dumnezeu și dacă primesc bani îi folosesc pe lucruri rele, după cum nu toți cei bogați vor merge în iad ci aceia care-și adună bogățiile asuprindu-i și nedreptătindu-i pe ceilalți, și aceia care-și folosesc bogățiile doar pentru propriile plăceri și vicii.

Din această pericopă evanghelică se mai vede că viața pământească este trecătoare și numai după moarte începe adevărata viață veșnică pentru care trebuie să ne pregătim de aici, în mod serios, deoarece odată trecuți dincolo nu mai putem face mare lucru, între cele doua moduri de a ne trăi veșnici fiind o prăpastie adâncă.

Dorința oamenilor de a trăi în bunăstare și fericire, fără griji, este o aducere aminte a vieții petrecute în rai, înainte de păcatul originar. De aceea nu toți cei bogați pe lumea aceasta sunt și păcătoși ci numai cei care nu-și folosesc bogăția așa cum ne învață Domnul Nostru Iisus Hristos, adică să se îngrijească de frații Lui care trăiesc în lipsuri și necazuri, să-i sature pe flămânzi, să-i îmbrace pe cei goi, să le dea de băut celor însetați, să le aline suferințele celor bolnavi, să-i cerceteze pe cei din închisori.