Căința - drumul de la păcat la pocăință

Istoria lumii este plină de exemple de oameni care și-au îndreptat viața părăsind calea morții, a păcatului. Un exemplu tulburător, în acest sens, însă ne este relatat în fiecare an cu deosebire în aceste zile ale Postului Mare: viața Mariei Egipteanca. Născută în secolul al V-lea în Egipt, ea a alunecat de mică pe calea plăcerilor trupești, alegând să se prostitueze pentru câștigul ușor și pentru viața lipsită de griji. Cu timpul urmările păcatului s-au accentuat asupra vieții ei devenind atât de copleșitoare încât din cauza dependenței de împlinirea plăcerii trupești nu mai cerea nici bani celor care veneau la ea, comportându-se ca o persoană aflată în sevraj.

Cu toate acestea Dumnezeu Cel blând și bun a găsit o cale prin care să-i vorbească și să o ajute să iasă din această robie a desfrânării.

În timp ce însoțea un grup de călători care mergeau cu o corabie din Alexandria la Ierusalim, Maria cea păcătoasă se gândea că va dobândi noi experiențe și bani de la tinerii libertini și de la marinari, însă acest drum avea să-i schimbe viața. Ajunsă la Ierusalim, din curiozitate, a mers împreună cu pelerinii să vadă locurile sfinte și să vadă lemnul Sfintei Cruci descoperit cu aproape două secole înainte de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Dar, spre mirarea ei, o putere nevăzută o ținea departe la intrarea bisericii, fapt ce i-a trezit conștiința să-și aducă aminte de viața ei păcătoasă, neconformă cu puritatea acelor locuri. Tulburându-se adânc în sinea ei, și-a mai amintit și de învățătura mamei sale despre Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, cea care ne însoțește rugăciunile la tronul Fiului Său, Mântuitorul Iisus Hristos, și i-a cerut ajutorul făgăduind că nu v-a mai continua să păcătuiască.

După ce i se îngăduie să se închine, tânăra Maria, în vârstă de 29 de ani, se împărtășește, spre întărire pentru împlinirea promisiunii făcute, cu Trupul și Sângele Domnului și apoi pătrunde tot mai adânc în pustiul de dincolo de Iordan unde își petrece restul vieții, timp de 47 de ani, în post aspru și rugăciune cu lacrimi. Din rânduiala cerească, cu un an înaintea trecerii sale la cele veșnice, un călugăr îmbunătățit, Zosima, o întâlnește pe când, după obiceiul monahilor de acolo, mergea la rândul său în timpul Postului Paresimilor (de 40 de zile, al Paștilor) în pustiu. Spovedindu-și viața părintelui, Maria cea păcătoasă se dovedește a se fi schimbat în mod de nerecunoscut, ajungând nu doar să biruiască pofta și păcatul, dar chiar și să înainteze pe calea sfințeniei, dobândind o pocăință atât de profundă încât trupul ei se înălța de pe pământ spre cer în timp ce se ruga.

Cu toate acestea Maria Egipteanca se considera tot o păcătoasă, semn că dobândise smerenia, virtutea care ne ajută să înțelegem că tot ce facem bun se datorează susținerii și harului lui Dumnezeu. Dacă înainte se mândrea cu seducția, cu păcatul, acum faptele ei dovedesc o viață sfântă, îngerească, chiar și animalele slujindu-i, iar râul Iordan susținându-i pașii atunci când sfânta îl traversa.

Sfânta Maria Egipteanca este, așadar, un exemplu incontestabil că este posibilă trecerea de la limita de jos a vulgarității la cea de sus – a sfințeniei. Prin căință sinceră și iubirea lui Dumnezeu ea a dobândit împărtășirea din paharul mântuirii.
Să-i urmăm și noi în căință și rugăciune, căci dacă „ne întoarcem către Domnul din toată inima (... ) și El Se va întoarce către noi” (Ioil 2, 12 și Zaharia 1,3). Și să-i înălțăm sfintei cântarea de laudă cuvenită:

„Întru tine maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip;
că luând crucea ai urmat lui Hristos;
și lucrând ai învățat sa nu se uite la trup, că este trecător;
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură,
cuvioasă maică Marie, duhul tău.”
(Troparul Sfintei Maria Egipteanca)