Când se săvârșesc în timpul anului Sfânta Taină a Botezului, cea a Cununiei şi ierurgia înmormântării
Administrarea Sfintei Taine a Botezului se face de către episcop sau preot prin întreita cufundare în apă sfinţită a candidatului, însoţită de rostirea cuvintelor: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin! Şi al Fiului. Amin! Şi al Sfântului Duh. Amin!”. Totuşi, în lipsa unui preot, în caz că pruncul sau cel dornic să se boteze este pe moarte, poate fi Botezat de un diacon, un călugăr sau chiar de un simplu creştin. Aceasta se face afundând pruncul în apă curată şi rostind cuvintele din formula de mai sus. Dacă cel botezat rămâne în viaţă se continuă de către preot slujba Botezului de la momentul cufundării înainte.
23 Aprilie 2015, 06:47
Am făcut această introducere pentru a înţelege că Sfânta Taină a Botezului se poate săvârşi în orice perioadă a anului, fără excepţie. În perioadele de post, părinţii, naşii şi cei prezenţi/invitaţii la încreştinarea pruncului au datoria de a respecta această restricţie alimentară, rânduită de Biserică, pentru a se împărtăşi pe deplin în împreună lucrare duhovnicească cu cel încreștinat de starea lui de curăție, având inimile deschise să-L primească pe Hristos.
*
Sfânta Taină a Cununiei religioase în care se binecuvintează legătura dragostei dintre un bărbat şi o femeie de către Dumnezeu (prezent nevăzut), se săvârșește duminica și în zilele de sărbătoare pentru ca mirii să se poată uni cu Hristos prin Sfânta împărtăşanie la dumnezeiasca Liturghie alături de întreaga Biserică (rude, prieteni, dar şi simplii creştini, împreună formând Trupul Tainic al lui Hristos) luând astfel putere de sus în legătura iubirii și în acest urcuş duhovnicesc.
Fiind un praznic de bucurie, Cununia nu se poate săvârşi în zilele şi răstimpurile opritoare de peste an (stabilite de a noua poruncă bisericească conform canoanelor: 69 al Sfinţilor Apostoli și 52 al Sinodului de la Laodiceea):
- în cele patru posturi de peste an;
- miercurea şi vinerea și în zile de post (stabilite în amintirea și pentru cinstirea zilelor pătimirilor Mântuitorului: vânzarea de către Iuda şi, respectiv, răstignirea pe Cruce, răbdate pentru mântuirea noastră);
- ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie) – zi de post;
- ziua tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) – zi de post;
- în „săptămâna brânzei” sau „săptămâna albă” (înainte de Postul Sfintelor Paști);
Nu se oficiază Taina Sfintei Cununii nici:
- în Săptămâna luminată (dintre Duminica Paştilor şi Duminica Tomei) – perioadă dedicată exclusiv amintirii și sărbătoririi Învierii Domnului şi a biruinţei Sale asupra păcatului şi a morţii;
- În Duminica Rusaliilor – dedicată sărbătoririi Întemeierii Bisericii la Pogorârea Sfântului Duh;
- În perioada dintre Crăciun şi Bobotează – dedicată sărbătoririi Naşterii Domnului.
- În ajunul Praznicelor Împărăteşti (unele dintre ele cu ajunare/post).
Aceste restricţii sunt rânduite pentru ca bucuria petrecerii ce însoţeşte Sfânta Taină a Cununiei să nu impieteze (când sunt posturi) sau să nu treacă în plan secund bucuria duhovnicească a faptelor minunate pe care Dumnezeu le-a făcut pentru mântuirea neamului omenesc.
În Postul Paştelui, de ziua Bunei Vestiri, este îngăduită logodna, dacă nu cade în Săptămâna Patimilor sau în Duminica Floriilor.
*
Cultul morţilor, ierurgia înmormântării în Biserica ortodoxă se mai numeşte şi grijă pentru cei adormiţi.
În slujba înmormântării se cântă: "Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile păcatelor. Miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăteste cu îndurarea Ta. Moştenirea cea dorită dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine, iarăşi, cetăţean al raiului."
Pentru că data adormirii, plecării noastre din această lume, nu o putem şti, Biserica ne învaţă să trăim şi să sfârşim aşa cum vrea Dumnezeu, în iubire vie şi uniţi cu Iisus Hristos. Se recomandă călduros ca cei grav bolnavi să se afle înainte de moarte spovediţi, grijiti/împărtăşiţi, iar pentru cei muribunzi să aibă o lumânare aprinsă ca semn al credinței lor în Hristos – Lumina lumii.
Din acest motiv nu sunt restricţii la zilele de înmormântare, slujba/cântările fiind uşor diferite doar în perioada Sfintelor Paşti şi în Săptămâna Luminată.
„Ştiut să fie că, de va răposa vreunul dintre creştini de Sfintele Paşti sau în orice zi din Săptămâna Luminată până la Duminică Tomii, nu se cântă slujba obişnuită a înmormântării, pentru mărirea şi cinstea sărbătorii Învierii şi pentru că acestea sunt zile de bucurie şi de veselie, iar nu de jale şi de plângere, căci toţi câţi murim în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice, în Hristos înviem. Biserica aşa învaţă şi aşa ne porunceşte să ţinem. Deci venind preotul cu cântăreţii în casa în care zace trupul celui adormit, îşi pune epitrahilul şi felonul şi, cădind că de obicei, începe:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, apoi preotul cântă troparul, glasul al 5 lea:
Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).” (Molitfelnic - Rânduiala înmormântării la Sfintele Paşti şi peste toată Săptămâna Luminată).
Doamne ajută!
