Cântările din Postul Mare – îndemn la regăsirea de sine - partea II-a
„Cum vom cânta cântarea Domnuluiîn pământ străin?” (Psalmul 136, 4) Odată cu începutul Postului Mare se intensifică însă rugăciunile de pocăință săvârșite în biserică prin care suntem ajutați și îndemnați să ne „apropiem” de noi înșine, să analizăm fără rezerve starea sufletească în care ne găsim și să cerem ajutorul ceresc pentru îndreptare, pentru înaintare pe calea cea strâmtă a cinstei, milei dezinteresate și postirii de dragul lui Hristos. Cântarea Canonului cel Mare compus de Sfântul Andrei Criteanul (episcopul insulei Creta – sec. VII-VIII), contribuie la întărirea voinței de a ne unii cu Dumnezeu lepădând plăcerile păcătoase trecătoare după exemplul altor oameni asemenea nouă din Vechiul și Noul Testament, din toate categoriile sociale, care au ajuns la sfințenie.
03 Martie 2016, 09:26
Capodoperă a genului, Canonul de pocăință străbate în peste 250 de strofe dispuse în 9 cântări întreaga istorie a omenirii amintindu-ne cauza morții (mândria, păcatul neascultării), nestatornicia firii omenești căzute (indiferent de vârsta, rangul sau înțelepciunea omului), precum și soluția ieșirii din acest impas: întoarcerea în sine (la smerenie), părerea de rău pentru neascultare, dorința de îndreptare și întoarcerea la Dumnezeu.
În slujba Pavecerniței celei Mari săvârșită în acest răstimp se află și alte serii de rugăciuni, unele dintre ele cântate, altele simplu rostite care îmbină îndemnul de a părăsi teama și de a porni pe calea iubirii jertfelnice (Cu noi este Dumnezeu…; Doamne al puterilor fii cu noi…) cu cel de a ne deschide legăturile sufletului și de a lăsa lacrimile să exprime părerea de rău pentru răul săvârșit și dorința de a trăi alături de Hristos Cel ce a pătimit moartea pe Cruce pentru noi toți.
Rugăciune Sfântului Efrem Sirul sintetizează atât de profund aceste cereri și se rostește întreit însoțită de plecăciuni până la pământ după exemplul vameșului, al femeii desfrânate și a celorlalți păcătoși ce s-au căit de-a lungul istoriei, întorcându-se la Dumnezeu.
Fiind întrebat odată un părinte ce este rugăciunea, el a rostit simplu: muzică, muzică, muzică. Adevărata muzică ne deschide sufletul, ne ajută să ne rugăm și să comunicăm cele mai profunde trăiri și suferințe, cu nădejdea că Dumnezeu le ascultă și le oferă o rezolvare. Să ne folosim din plin de aceste momente ale Postului Mare și să medităm și noi la rugăciunile Bisericii, imne izvorâte din alte suflete asemenea nouă care strigând și cântând L-au găsit pe Dumnezeu.
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău.(o metanie)
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin” (o metanie)
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.(o închinăciune)
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.(o închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.(o închinăciune)
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.(o închinăciune)
