Ecoul
Se spune ca răbdarea o dobândim prin înțelepciune, aceasta venind odată cu creșterea duhovnicească. Înțelepciunea duce la mântuirea sufletului. Dar, cine se mai gândește la suflet in zilele noastre?Ecoul celui ce striga în pustie încă se mai aude „în trâmbițe și chimvale" ar spune psalmistul. Ne botezăm în Duh și Adevăr, ne naștem, creștem, dar nu mai avem răbdare să ajungem la maturitate.Mesia a venit, noi L-am văzut, dar am orbit. Am auzit, dar am surzit, am înțeles, dar ne-am pierdut înțelepciunea, ne-am pustiit sufletele prin lumesc.
26 August 2015, 12:14
„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!” se mai aude și azi ecoul glasului Sfântului Prooroc Ioan, cel ce avea să umble înaintea căii celui Preaînalt.
Sfântul Prooroc Isaia auzise cu opt sute de ani în urmă strigătul celui va fi Înaintemergătorul Domnului, pentru că avea credință. Ascultau și cei din morminte cuvântul lui Ioan, bucurându-se.
Mai auzim noi oare? Să cultivăm răbdarea, credința și dragostea.
Sfântul Isaac Sirul ne învață: „Cei ce se nevoiesc sunt însetați; ca să sporească în bogăția lor, cei leneși să se păzească de cele ce-i vatămă”. Aș continua cu un cuvânt al Sfântului Maxim Mărturisitorul: „Așa, prin grija exclusivă de trup, au slujit cu toată sârguința zidirii în loc de Ziditor".
Este oare învechită învățătura Scripturii? Nu. Mai sunt valabile cuvintele acesteia și astăzi? Cu siguranță că da.
„Dar, cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care șed în piețe și strigă unii către alții, zicând: «V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și nu v-ați tânguit». Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând și spun: «Are demon». A venit Fiul Omului, mâncând și bând, și spun: «Iată ,om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei».
Mântuitorul ne spune despre glasul celui din pustie, care răbdând pentru adevăr, se afla în temniță: „Adevăr zic vouă: Nu s-a ridicat dintre cei născuți din femeie unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși cel mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el.” (Sf. Ev. Matei 11, 11).
Deci, să nădăjduim! Să ascultăm de Sfinții Părinți, pe cei virtuoși, așa vom găsi calea, adevărul și viața! Ecoul încă mai sună și astăzi prin cei contemporani nouă: marele teolog al secolului XX, Dumitru Stăniloae spunea: „Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legătură cu Dumnezeu”.
Să nu ne pierdem răbdarea! Prin ea devenim virtuoși. Ascultând și trăind în adevăr devenim înțelepți.
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
