Întâi Ianuarie- Întreită sărbătoare
Anul Nou este un nou început, un început ce se încheie cu cugetări la faptele trecute şi speranţe la cele viitoare. Anul Nou în chip tainic începe întreit, prin sărbătoarea Împărătească a Tăierii – împrejur / Botezul Domnului şi a Pomenirii Sfântului Vasile cel Mare.
01 Ianuarie 2015, 09:59
Acum natura se preschimba, ia faţă de prunc. Neaua precum scutecul învăluie pământul, în aşteptarea primăverii. ,,Înfăşat, înfăşeţel” spune colindul.
Poate nu întâmplător şi în calendarul ceva mai modern, după cel român, ziua de întâi ianuarie începe cu un Botez- Botezul Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Simeon al Tesalonicului menţionează: "În ziua a opta se aduce pruncul lui Dumnezeu înaintea uşilor bisericii, căci nu este încă sfinţit prin botez, şi preotul îl însemnează pe acesta (prima însemnare se făcea în ziua naşterii), la frunte, la gură şi la piept şi-i dă lui nume prin rugăciune sfântă, nume pe care nu-l aveau cei născuţi, cu care se şi botează, căci această s-a făcut şi Domnului, în ziua a opta a fost tăiat împrejur şi a primit numele Iisus... Căci, în ziua a opta, pruncul primeşte şi numele ca şi Mântuitorul, Care a fost numit cu numele Iisus (Mântuitor). Este pecetluit cu rugăciune sfântă, ca să fie adus Domnului şi însemnat cu semnul crucii la frunte pentru minte, la gură pentru cuvânt şi suflare şi la inimă pentru puterea vieţuirii, scris în cartea vieţii prin punerea numelui, apoi se înapoiază mamei" (Dialoguri, cap. 59-60).
Ce avem de învăţat?
Răspunsul este simplu – Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, a coborât de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi s-a făcut OM.
Mai avem de învăţat că toată natură îl celebrează din veac în veac, semnul opt simbolizează şi infinitul. Ar mai fi ceva de spus, Sfântul Vasile cel Mare prin viaţă şi credinţă sa nu numai că a revigorat monahismul, a scris slujbe şi omilii, ci a făcut și fapte de milostenie şi a învăţat pe cei nevoiaşi şi părăsiţi de societate în renumita Vasiliadă.
Anul cel Nou să ne aducă credinţă. Sfântul Teofan Zăvorâtul spune: „Toate lucrurile care se îmbulzesc în conştiinţa noastră de Anul Nou se înmănunchează într-unul singur: înnoirea noastră lăuntrică prin tăierea-împrejur a inimii (..) De următorul An Nou, el va trebui doar să reînnoiască şi să reîmprospăteze ceea ce a primit acum”.
Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu !
