„Postul Mare” sau „Păresimile”
"Milostenia și postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post și milostenie."Părintele Cleopa Ilie „Postul Mare” sau „Păresimile” are o durata de şapte săptămâni, precede marea sărbătoare a Învierii Domnului şi ne aminteste de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului înainte de începutul activităţii Sale publice.
17 Martie 2016, 08:42
Postul Paştelui este cel mai lung post de peste an, cel mai aspru din punct de vedere alimentar, dar şi cel mai important dintre posturile bisericeşti si este rânduit pentru curăţirea sufletului prin rugăciune.
Mantuitorul ne recomandă postul ca un mijloc de luptă împotriva ispitelor (Matei 17, 21). Postul a fost prescris de Dumnezeu din Vechiul Testament. Sfinţii Apostoli au postit şi îndeamnă la post „să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea” (I Corinteni 7, 5)
În vechime, în această perioadă, catehumenii se pregăteau pentru a primi Sfântul Botez în noaptea de Paşti.
În această perioadă nu se consumă: carne, ouă, brânză, peşte şi vin, excepţie făcând doar zilele de dezlegare care au rânduiala lor. Sunt scutiţi de ajunare copiii, lăuzele, bătrânii, bolnavii și cei aflaţi în diferite neputinţe
Perioade de dezlegare la peşte în Postul Mare: la praznicul Bunei Vestiri (25 martie) și la Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile).
Sfinţii Părinţi au rânduit ca, în perioada Postului Mare, să se săvârşească în mod obișnuit Sfânta Liturghie doar în zilele de sâmbătă şi duminică, în celelalte zile împărtășirea credincioșilor făcându-se seara după vecernie, în cadrul „Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite”.
Odată cu începutul Postului Mare se intensifică, însă, rugăciunile de pocăință săvârșite în biserică.
Cântarea Canonului cel Mare, compus de Sfântul Andrei Criteanul (episcopul insulei Creta – sec. VII-VIII).), contribuie la întărirea voinței de a ne uni cu Dumnezeu lepădând plăcerile păcătoase, trecătoare.
"Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie." - Sfântul Paisie Aghioritul