Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, oglinda în fața căreia suntem chemați să ne așezăm în Postul Mare
Sfântul Efrem Sirul s-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, în Siria. În ciuda persecuțiilor lui Dioclețian, și cu toate că în Nisibis își aveau sălaș o mulțime de religii păgâne, el a crescut într-un mediu creștin autentic. A avut ca îndrumător pe Sfântul Iacob, primul episcop din Nisibis (ales în 308) și a fost botezat de tânăr, iar, apoi, hirotonit diacon.
28 Martie 2023, 07:11
În urma unei campanii militare dezastruoase, Împăratul Iulian Apostatul a fost silit să încheie pace cu perșii, obligându-se să cedeze Nisibisul în favoarea acestora. În aceste condiții neprielnice pentru creștini, Sfântul Efrem se refugiază în Edessa, de unde va ajunge, într-una din călătorii, până la Cezareea Capadociei unde se întâlnește cu Sfântul Vasile cel Mare.
Viața pământească a Sfântului Efrem se încheie pe la anul 373 sau 379, însă a rămas pentru totdeauna viu în memoria Bisericii pentru scrierile sale și prin facerile de minuni pe care le săvârșește ca dovadă a sfințeniei de care s-a învrednicit. Pomenirea lui de către Biserica Ortodoxă se face în fiecare an pe data de 28 ianuarie.
Supranumit și „Harpa Duhului”, de la Sfântul Efrem ne-au rămas peste 400 de imne sau rugăciuni. De asemenea el a mai scris și predici la sărbători, precum și câteva tratate teologice.
Cea mai cunoscută compoziție literară a Sfântului rămâne până astăzi rugăciunea care îi poartă numele, și care se rostește cu precădere în slujbele Bisericii în perioada Postului Mare:
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar Duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.”
Rugăciunea se rostește întreit însoțită de metanii mari (închinăciuni cu fruntea până la pământ) și este urmată de alte patru cereri pline de pocăință, fiecare urmate, la rândul lor, de o închinare:
„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!;
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul!;
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluiește-mă!;
Fără de număr ți-am greșit, Doamne, iartă-mă!.”
Această rugăciune a Sfântului Efrem o regăsim inserată în cadrul tuturor cele șapte Sfinte Laude, de nouă ori în curgerea unei zile, și de opt ori atunci când într-o zi se săvârșește și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. De aici, desprindem și însemnătatea celor cuprinse în ea. Dar despre acest subiect, vom vorbi data viitoare.
