Sărbătoarea Naşterii Domnului

Biserica Ortodoxă privește Nașterea Domnului Iisus Hristos ca începutul lucrării Lui mântuitoare „la plinirea vremii" (Galateni 4,4), lucrare ce va culmina cu Jertfa Sa supremă pe Cruce. Întruparea lui Hristos din Fecioara Maria a urmărit, așadar, de la început, mântuirea neamului omenesc, adică refacerea comuniunii de iubire pentru veșnicie dintre Dumnezeu și om.

Betleemul, locul unde S-a născut Mântuitorul, fusese proorocit din vechime: „Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel” (Miheia 5, 1), dar cu toate acestea, contemporanii Mântuitorului nu L-au acceptat sau recunoscut.

La fel și Nașterea Lui minunată, feciorelnică: „Iată, fecioara în pântece va lua și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel, ce se tâlcuiește, cu noi este Dumnezeu.” (Isaia 7, 14)

Despre logodnicul fecioarei Maria, dreptul și bătrânul Iosif, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Vasile cel Mare spun că el a avut rolul de ocrotitor și pentru „ca nu cumva satana să cunoască de la început taina mântuirii” (Cuvânt la Nașterea Domnului).

Dumnezeu Cuvântul vine, ne învaţă, pătimeşte, moare și înviază pentru a ne învăța măsura iubirii dumnezeiești. Coboară până la iad pentru a scoate de acolo pe cei drepţi şi Se Înalță la Ceruri cu Trupul Său omenesc, pârga învierii noastre.

Prin Naşterea Sa ne luminează calea vieții arătându-ne drumul salvării noastre: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Matei 14, 6)

Ne dă speranţă, ne cheamă la El pentru a ne bucura în veşnicie: „Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea”. (Matei 14, 11)

Deși ignorat de cei mai mulți dintre contemporanii Săi, neavând loc unde să Se nască, Mântuitorul Hristos primește cinstirea creației neînsuflețite și a cetelor îngerești, căci acestea Îl recunosc și se bucură de apropierea răscumpărării din moarte și stricăciune: „Cerul şi pământul în cântări răsună. Îngeri şi oameni cântă împreună” (colind).

Să ne amintim și noi de semnificația adevărată a Crăciunului și să primim darul făcut nouă de Dumnezeu prin Fiul în Duhul Sfânt: iubirea Sa nepieritoare și fără de început ai cărei mesageri să ne facem și noi prin bunătate, speranță și bucurie.

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței;
că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus,
Doamne, slavă Ție!

(Troparul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos)