Schimbarea la Față – semnificație și tradiții în România
Schimbarea la Față a Domnului este o sărbătoare importantă în calendarul creștin ortodox, celebrată în fiecare an pe 6 august. Ea amintește de momentul biblic în care Iisus Hristos s-a schimbat la față pe Muntele Tabor, în fața a trei dintre ucenicii Săi: Petru, Iacov și Ioan.
Articol de Simona Lazăr, 06 August 2025, 15:41
Lumina cerească care l-a învăluit pe Hristos simbolizează divinitatea Sa și revelația slavei dumnezeiești.
Această sărbătoare marchează nu doar un eveniment religios, ci și o graniță simbolică între vară și toamnă, fiind încărcată de tradiții populare, mai ales în mediul rural.
Tradiții și obiceiuri populare
Se spune că începând cu această zi, natura începe să-și schimbe fața, iar frunzele se îngălbenesc treptat.
Păstorii coboară turmele de la munte în unele regiuni, marcând sfârșitul sezonului pastoral.
Nu se mai spală rufe în această zi, considerându-se o sărbătoare "de odihnă".
Fetele tinere obișnuiau să țină post și să se roage pentru frumusețe și noroc în dragoste.
Este considerată o zi de "hotar" în agricultură – nu se mai seamănă, iar unele plante medicinale nu mai au putere după această dată.
Evenimente și obiceiuri locale
În Maramureș și în alte zone montane, sătenii organizează hramuri, târguri și sărbători câmpenești, unde se adună comunitatea locală.
În unele sate din Bucovina și Ardeal, se oficiază slujbe în aer liber, mai ales pe dealuri sau în preajma mănăstirilor.
La Mănăstirea Tabor din Israel, locul tradițional al evenimentului biblic, pelerini români participă la procesiuni în cinstea acestei zile.
Concluzie
Schimbarea la Față este o sărbătoare ce unește tradiția religioasă cu credințele populare românești. Este un moment de reflecție spirituală, dar și de comuniune cu natura, marcat de obiceiuri care vorbesc despre legătura profundă dintre om, credință și anotimpuri.
Legende
Schimbarea la Față, pe lângă semnificația sa religioasă profundă, este înconjurată în tradiția populară românească de legende și credințe arhaice, transmise oral din generație în generație. Aceste povești reflectă viziunea țăranului român asupra lumii, a anotimpurilor și a sacrului.
Legenda muntelui care s-a luminat
Se spune că în noaptea dinspre 6 august, vârfurile munților se luminează pentru o clipă, reamintind de lumina divină care l-a învăluit pe Hristos pe Muntele Tabor. Bătrânii zic că numai cei cu suflet curat pot vedea acea lumină cerească. În unele sate din zona Carpaților, se povestește că „muntele își schimbă fața” – adică se deschide pentru o clipă cerului, iar cei care se roagă în acel moment pot primi iertarea păcatelor sau pot fi vindecați.
Legenda bătrânei care nu a ținut sărbătoarea
O poveste populară spune că o femeie bătrână, uitând că e zi mare, s-a apucat să spele rufe în râu. Din senin, cerul s-a întunecat și fulgerele au început să străbată valea. Îngrozită, femeia a căzut în genunchi, rugându-se iertare. Se zice că a auzit o voce care i-a spus: „Cine nu respectă Schimbarea la Față, nu va avea parte de schimbare nici în suflet, nici în viață.”
Legenda fetei urâte care a postit
În alte zone, circulă legenda unei fete sărace și neatrăgătoare, care a ținut post negru de Schimbarea la Față, rugându-se Maicii Domnului să-i schimbe norocul. Se spune că, în acea noapte, a visat o lumină puternică ce i-a cuprins chipul. De a doua zi, toți au început să o vadă frumoasă, iar curând și-a găsit un flăcău vrednic cu care s-a căsătorit. De atunci, se zice că fetele care postesc cu credință în această zi vor fi binecuvântate cu frumusețe și noroc.
