Sfânta Scriptură și folosul ei
Legea lui Dumnezeu „nu (se primeşte n.n.) pe table de piatră,ci pe tablele de carne ale inimii”.Sf. Ioan Gura de Aur Biblia - Vechiul și Noul Testament, prezintă în formă scrisă istoria iubirii lui Dumnezeu față de creație, în general, și față de om, în special, de la facerea lumii și până în vremea de început a creației celei noi – Biserica (secolului I d.Hr.). Prin acestea ni se reamintește și deșteaptă conștiința că scopul vieții noastre pe pământ este dobândirea simțirilor duhovnicești.
14 Ianuarie 2016, 08:23
Iată cum lămurește Sfântul Ioan Gură de Aur existența și funcția terapeutică a Bibliei: „se cuvenea să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată, încât harul Duhului să fi ținut locul Sfintelor Scripturi, în sufletele noastre.
Există o singură Sfântă Scriptură, dar sigur că sunt și încercări de alt tip din partea unora de a ne „ajuta” să deviem de la învățăturile acesteia. Și precum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca și inimile noastre să fi fost scrise de Duhul Sfânt (...) Dumnezeu nu a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam și cu urmașii lor, Iov și cu Moise, ci a vorbit față către față, pentru că a găsit sufletul lor curat.
Când însă întreg poporul a căzut în grele păcate, atunci a fost nevoie de scrieri, de însemnarea în scris a tuturor faptelor și cuvintelor lui Dumnezeu. (...) Același lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfinților din Vechiul Testament, ci și pe vremea sfinților din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris Apostolilor, ci în loc de scrieri le-a făgăduit că le va da harul Duhului, zicând: Acela vă va aduce aminte de toate.”
E bine ca Sfânta Scriptură să nu lipsească din casa unui creștin, citirea ei cu atenție și meditarea la cele citite ajutând sufletul să dobândească drag de rugăciune și de ascultarea lui Dumnezeu, și să-și păstreze prospețimea, nădejdea și râvna cea bună.
Așa ne ajute bunul Dumnezeu!
