Sfintele Taine de primire în creștinism: Botezul, Mirungerea și Împărtășania (Euharistia) Partea II
Prin Sfânta Taină a Botezului sunt iertate, așadar, păcatele săvârșite anterior, se scot afară din inimă puterile întunericului (demonii) și se sălășluiește Hristos pentru totdeauna ca Stăpân și Domn, sursă de viață și de putere în dobândirea virtuților. În cazul pruncilor, le este „iertat" (tămăduită firea omenească) de păcatul strămoșesc, adică de înclinarea spre păcat (consecință a păcatului săvârșit de Adam și Eva, dar în special de la strămoșii direcți). Cei botezați sunt eliberați din robia pornirilor egocentrice, de neascultarea față de Dumnezeu și de urmărirea plăcerilor trecătoare prin evitarea durerii (tendință dobândită din pricina nașterii biologice ce se petrece, în condițiile prezente, din poftă trupească). Bineînțeles că aceste daruri ale Botezului se mențin prin continuarea unui mod de viață autentic creștin.
04 Iunie 2014, 09:47
Săvârșirea Botezului este făcută, în general, de către episcop și/sau preot; totuși, dată fiind importanța crucială a acestei Sfinte Taine pentru mântuirea oamenilor (Marcu 16, 16) în lipsa persoanelor avizate din cler, pot boteza „de urgență" pe cel aflat în pericol de moarte (prunc sau adult) și diaconul, călugărul sau orice simplu creștin.
Botezul „de urgență" se face afundând pruncul în apă curată și rostind cuvintele: „Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (numele dorit) în numele Tatălui și a Fiului și al Sfântului Duh. Amin !"
Dacă cel botezat rămâne în viață se va continua slujba Botezului de către preot (de la momentul cufundării în continuare: mai precis, ungerea cu Sfântul și Marele Mir, citirea rugăciunilor cuvenite etc.).
În situațiile obișnuite, în cadrul slujbei pentru primirea Tainei Sfântului Botez, anterior Botezului propriu-zis, catehumenul/pruncul este uns cu „untdelemnul bucuriei" (semn al pregătirii celui ce se botează pentru luptele ce vor urma în „arena" acestei lumi cu ispitele de la diavol, lume și trup), iar după Botez, aceasta primește Pecetea darului Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 11,15; 15, 7-8; 19, 6)
În Sfânta Taină amintită, a Mirungerii, cel botezat este făcut părtaș lucrării sfințitoare prin care va putea crește în virtuți și în asemănarea cu Dumnezeu dacă activează aceste puteri dumnezeiești prin împlinirea plină de iubire a poruncilor. Aceasta este tot una cu încorporarea lui în Trupul lui Hristos, adică în Biserică, lucru pe care îl consfințește și îl face lucrător Împărtășirea celui botezat cu Sfântul Trup și Sfântul Sânge al lui Hristos ca merinde pentru viața de veci (Ioan 6, 54).
După cum am arătat și altă dată, toate Tainele (inclusiv acestea: Botezul, Mirungerea, Euharistia etc.) erau săvârșite în trecut în cadrul Sfintei Liturghii. Acest fapt exprima în mod deschis că primirea unui nou membru în sânul comunității credincioșilor era un eveniment plin de importanță și fericit la care participau toți membrii bisericii locale (parohiei). El ne indică, de asemenea, și faptul că mântuirea nu era înțeleasă doar ca un act particular, ca un contract individual între credincios și Dumnezeu, ci era trăită ca o reală creștere în iubire (față de Dumnezeu și a creștinilor unii față de ceilalți).
Este adevărat că în trecutul Bisericii această cunoaștere și relație strânsă a credincioșilor era înlesnită, pe de o parte, de numărul mic al lor – datorat perioadei de început a propovăduirii Evangheliei, iar ulterior persecuțiilor, dar, pe de altă parte, și calității mai bune a creștinilor, precum și rigorii mai mari la primirea de noi membrii în rândul lor.
Din păcate, tendința „privatizării" Sfintelor Taine a condus treptat la săvârșirea lor separat de Sfânta Liturghie (cu excepția Sfintei Împărtășanii/Euharistii), iar în prezent la pasivitatea majorității creștinilor față de chemarea generală și clară a Mântuitorului Hristos: „Luați mâncați..., Beți dintru Acesta toți...".
Fie ca luând aminte la această stare de lucruri să ne deschidem inimile și să-L primim pe Hristos, singura noastră sursă de putere și Tămăduitorul sufletelor noastre.
Doamne ajută !