Taina logodnei și a căsătoriei - Lămuriri partea a III-a

Rugăciunile rostite de preot/episcop amintesc de viața deosebit de înaltă din care a căzut omul ("împărat al zidirii") și pe care are menirea să o redobândească și să o consolideze. Mirii nu trebuie să devină un simplu cuplu uman, ci un factor de orientare către Dumnezeu a întregii lumi zidite. De aceea, ei sunt încununați cu diademe împărătești, ca unii ce trebuie să dobândească cununa sfințeniei.

În a treia rugăciune, preotul cere lui Dumnezeu unirea dintre miri sub toate aspectele ei: "Și acum, Însuți Stăpâne, trimite mâna Ta din sfântul Tău locaș și unește pe robul Tău (N), și pe roaba Ta (N), pentru că de la Tine se unește bărbatul cu femeia. Unește-i pe dânșii întru unirea gândului, încununează-i într-un trup, dăruiește-le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni" (Pr. Dumitru Stăniloae).

Preotul însemnează în chipul crucii fețele mirilor (bărbat și femeie) ținând în mână coronițele, rostind la fiecare, de câte trei ori, cuvintele: "Se cunună robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin", după care le așază pe cap, întâi mirelui și apoi miresei.

Cununiile sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau regii și împărații. Acestea închipuie, cinstea și răsplată care se aduc curăției și fecioriei mirilor pentru care aceștia sunt încununați ca niște împărați, înzestrați cu puterea de a da viață, prin harul coborât asupra lor. Cununa este în același timp o coroană, semn al cinstei și al demnității de creștin, Hristos fiind Împăratul și Arhiereul suprem. Prin încoronare se arată că cei doi au ieșit de sub grija părinților și se așteaptă de la ei mai multă responsabilitate: în propria lor viață, unul pentru altul, și comună pentru viitorii copii. Sfântul Ioan Gură de Aur vede în cunună simbolul ascezei conjugale, pentru a atinge castitatea, integritatea ființei. Monogamia reprezintă o formă de înfrânare și de supunere a trupului față de suflet. De aceea, cei care o respectă sub toate aspectele ei se aseamănă mucenicilor pentru răbdarea lor în fidelitate și dragoste. Ca și mucenicii pentru fidelitatea lor față de Unicul Dumnezeu, soții au de răbdat și ei asaltul multor ispite în viața conjugală, trebuie să rabde multe greutăți, prin biruința cărora vor dobândi cununa iubirii desăvârșite și a sfințeniei.

Urmează binecuvântarea paharului cu vin, paharul de obște (comun), preotul binecuvintează paharul cu vin din care dă mirilor să guste pe rând, în timp ce strana cântă: "Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema". Acest moment amintește de timpul când Sfânta Taină a Cununiei se săvârșea în cadrul Sfintei Liturghii, iar mirii spovediți și împăcați cu toți cei prezenți se împărtășeau cu Hristos, devenind una în El. Înlocuirea împărtășirii mirilor cu gustarea din paharul de obște a dat momentului liturgic o altă conotație: purtarea împreună de către soți a bucuriilor și necazurilor și unitatea la bine și la rău în legătura dragostei.

După acest moment, se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă format din slujitor(i), miri și nași, ceea ce înseamnă neîntreruperea legăturii și iubirii lor, precum și datoria nașilor de a fi totdeauna aproape de tânăra familie (în calitate de părinți spirituali și povățuitori, nu doar acum ca martori) conlucrând la trăinicia legăturii dintre miri pentru tot restul vieții. În timpul acestui drum, se cântă imnul de bucurie al lui Isaia pentru zămislirea cu trupul a Fiului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei Maria: "Isaie, dănțuiește! Fecioara a avut în pântece ", precum și troparul (cântarea) „Sfinților Mucenici..." prin care se cere ajutorul acestora în vederea mântuirii pe acest drum anevoios.

Luând cununile văzute de pe capul celor încununați, preotul vorbește de mărirea lor, căci ei vor purta în chip nevăzut toată viață cununiile virtuților dacă vor trăi în iubire adevărată, în curăția fidelității și în răspundere și respect reciproc: "Dumnezeule... primește cununile lor în împărăția Ta, păzindu-i nespurcați și fără prihană și neispitiți".

Harul acestei Taine se dă pentru dragostea totală și deci neprihănită între cei ce se căsătoresc, pentru ajutorul și răbdarea reciprocă, pentru suportarea și biruirea cu răbdare a tuturor greutăților. În acest fel, unirea dintre bărbat și femeie devine un act voit de Dumnezeu și binecuvântat de El.

Doamne ajută !