Povestea satelor „fantomă” din Suceava, dispărute până la ultima casă
Un studiu realizat de un grup de studenţi sprijinit în cadrul unui proiect de Guvernul României arată că în ţară sunt 126 de sate „fantomă”, care s-au depopulat masiv, în unele cazuri până la ultimul locuitor, dar care continuă să figureze oficial ca sate, fiind înscrise în registrele de evidenţă ale populaţiei şi având coduri poştale.
03 Septembrie 2015, 04:53
Trei dintre ele sunt pe raza judeţului Suceava, în comunele Hânţeşti, Mălini şi Moara, iar fiecare are o poveste diferită şi interesantă.
Povestea satului desfiinţat de comunişti şi salvat de o singură familie
Arţari este unul din cele trei sate componente ale comunei Hânţeşti. Dacă Hânţeşti şi Bereşti sunt sate mari, Arţari are 15 locuitori. În perioada comunistă, locuitorii satului Arţari, aflat în mijlocul câmpului, au fost mutaţi cu forţa în zonele populate, pentru a se putea face agricultură pe suprafeţe mari. Una dintre familii, Ilaş, foarte numeroasă, cu 12 copii, a fost lăsată însă la Arţari, tocmai pentru că era greu de mutat.
Viorica Ilaş, mamă a 12 copii, trăieşte şi astăzi la Arţari şi a stat de vorbă cu reporterii Monitorului de Suceava.
Soţul i-a murit, iar aproape toţii copiii au plecat în lumea largă, cu excepţia unuia, cu probleme psihice, care a rămas alături de ea, la Arţari.
La 72 de ani, merge pe jos kilometri până la microbuz şi nu a avut niciodată curent electric
Deşi a trecut de 70 de ani, tanti Viorica încă merge pe jos până la civilizaţie, care pentru ea înseamnă satul Călugăreni, din comuna Adâncata, aflat la aproximativ trei kilometri distanţă.
„Când eram mai tânără în patruzeci de minute eram la Călugăreni şi înapoi, însă acuma fac două ore ca să ajung până la microbuz. Când îmi vine ceasul să merg la Suceava după reţetă mă duc, nu am ce face, însă înapoi nu mai pot veni pe jos şi plătesc un căruţaş să mă aducă acasă”, îşi spune amarul femeia. Stă din 1962 la Arţari şi nu a avut niciodată curent electric. Şi nici nu sunt şanse să aibă vreodată, casa ei fiind izolată şi faţă de celelalte patru case ale satului.
Strămutaţii care s-au întors la Arţari şi şi-au reconstruit casele de la zero
Aceste patru case au fost ridicate după Revoluţia din 1989. Au fost construite de vechii săteni din Arţari, mutaţi de comunişti la Călugăreni sau Adâncata.
Elena Huţanu, mamă a cinci copii, şi-a povestit drama: “Primarul de atunci, era prin 1980, ne-a spus că trebuie să ne strămutăm cu tot cu casă şi copii. Am fost mutaţi într-o casă părăsită în Călugăreni, fără pământ, am dat şi bani pe ea, iar pe urmă ne-am trezit că moştenitorii femeii la care ne-am mutat ne scot afară din casă.
Aşa am venit înapoi la Arţari şi am ridicat o altă casă, pe locul unde a fost dărâmată prima”. Unul dintre copiii acesteia şi-a ridicat şi el casă la Arţari. Are cinci copii minori care merg pe jos la şcoală, la Călugăreni sau Adâncata. Când plouă sau ninge, copiii ajung cu greu în satele „adevărate”, cu o căruţă.
Un drum agricol care devine impracticabil când plouă sau ninge
Mutaţi şi apoi reveniţi pe meleagurile natale, sătenii din Arţari sunt reuniţi acum în patru familii, în total 15 suflete. Cea mai bună cale de acces este un drum agricol desfundat, care devine impracticabil când plouă sau când ninge. S-au împăcat cu gândul că trebuie să-şi asigure curentul electric cu surse proprii, generatoare sau panouri solare, şi sunt mulţumiţi că primarul din Hânţeşti, Daniel Olariu, nu i-a uitat complet, iar un utilaj de deszăpezire a ajuns şi la casele lor, când a fost cazul.
„Am ajuns la un sat cu patru case locuite, asta este situaţia, în mod normal ar trebui să fie cătun, dar aşa a fost prins în lege şi aşa a rămas”, spune Daniel Olariu.
