Resursele de apă ale României, o comoară vastă, dar neglijată
Deși cifrele poziționează România pe un loc privilegiat în Europa, indicând că deține o rezervă hidrică impresionantă, specialiștii atrag atenția asupra unui paradox îngrijorător: două treimi din această resursă vitală, incluzând ape de suprafață și subterane, rămân neexploatate și, mai grav, insuficient protejate.
Articol de Ramona Alexandrescu, 20 Noiembrie 2025, 12:53
Emisiunea „Viața la țară”, realizată de Violeta Anghel, a adus în prim-plan un subiect critic pentru România: resursele de apă, un capital natural uriaș pe care țara îl valorifică insuficient.
Invitații ediției Rudolf Hofmann, Claudiu Dăbău și dr. Cristina Gârlea au discutat despre situația actuală, vulnerabilități, riscuri, dar și perspective pentru viitorul acestei resurse vitale.
România deține aproximativ 60% din rezerva totală de apă a Europei, un procent impresionant care include râurile, lacurile și fluviul Dunărea reprezentând 90% din resursele de suprafață precum și apele subterane, mult prea puțin explorate sau valorificate.
Cu toate acestea, potrivit datelor analizate în emisiune, doar o treime din această resursă este utilizată, restul fiind neexploatat sau insuficient protejat.
Dr. Cristina Gârlea, cercetător la Academia Română, a atras atenția asupra dezechilibrelor majore în gestionarea apelor: „Divinitatea ne-a dăruit apa, unul dintre elementele fundamentale ale vieții. Țările mari tratează cu maximă responsabilitate această resursă. România însă pare nepregătită să o protejeze.”
În opinia sa, lipsa reglementărilor ferme și absența unei viziuni unitare în domeniu conduc la vulnerabilități majore.
Exemplele internaționale sunt grăitoare: în Statele Unite există un volum masiv de reglementări dedicate gestionării apelor, iar China acordă o atenție strategică acestei resurse, considerând-o esențială pentru supraviețuirea națiunii.
În România, însă, deciziile privind utilizarea apelor rămân adesea în zona incertitudinii. Dr. Gârlea a semnalat și lipsa unui punct de vedere oficial al Academiei Române privind minicentrala nucleară de la Doicești, proiectată să utilizeze apă freatică pentru răcire o procedură considerată riscantă de specialiști.
Invitatul Claudiu Dăbău, președintele filialei Harghita a Asociației Naționale „Cultul Eroilor Regina Maria”, a oferit o imagine detaliată asupra situației dramatice din zona Praid, unde incidentul de la salină continuă să afecteze comunitățile locale, la șase luni de la producerea sa.
„A fost un tam-tam mediatic la început, au venit oficialii, au vorbit, au făcut poze. Dar realitatea este că situația nu s-a remediat”, a declarat acesta. În continuare, localnicii depind de apă distribuită în recipiente improvizate, iar mii de oameni nu beneficiază de apă potabilă la robinet.
Efectele se resimt direct asupra sănătății populației. Apa sărată folosită pentru igienă provoacă alergii, afectează instalațiile de încălzire și pune în pericol viața de zi cu zi, mai ales în județele Mureș și Harghita, unde frigul ridică riscuri suplimentare.
În paralel, numeroase pensiuni din zona Praid sunt scoase la vânzare. Turismul atât cel recreativ, cât și cel terapeutic, care depindea de salină a fost grav afectat.
Pentru Rudolf Hoffmann, antreprenor în domeniul piscicol, apa este nu doar o resursă, ci fundamentul unor activități economice diverse: piscicultură, agrement sportiv, sporturi nautice și chiar producție de energie regenerabilă.
„Pe suprafața unui lac se pot dezvolta mai multe surse de venit. Piscicultura, pescuitul sportiv și, mai nou, panourile fotovoltaice plutitoare oferă oportunități importante”, a explicat acesta.
Cu toate acestea, sectorul piscicol se confruntă cu probleme majore: secetă prelungită, lipsa unei legislații moderne și absența subvențiilor.
Hoffmann subliniază că, în timp ce alte țări au transformat lacurile în centre de producție sustenabilă, în România incertitudinile administrative frânează dezvoltarea.
Discuția din cadrul emisiunii „Viața la țară” a scos la iveală o realitate care nu mai poate fi ignorată: România are un potențial hidrologic extraordinar, dar îl exploatează insuficient și îl protejează precar.
De la apele minerale și izvoarele cu calități excepționale, neutilizate nici pentru alimentație, nici pentru turism balnear, până la lacurile afectate de secetă și salbele de râuri neamenajate eficient, tabloul este clar: resurse există, dar lipsesc managementul și viziunea.
În lipsa unei abordări unitare, riscurile cresc fie că vorbim despre evenimente precum cel de la Praid, despre potențialele probleme ale reactoarelor nucleare sau despre degradarea biodiversității.
