GASTROART.RO Mitite kofte – de ce nu sunt același lucru cu mititeii noștri, în ciuda sonorității atât de apropiate
Mitite kofte – altceva decât mititei! Mă aflam undeva în Anatolia, în inima Turciei, când, la un banchet oferit în onoarea jurnaliștilor de gastronomie care venisem din 20 de țări europene acolo, am citit eticheta asta: „mitite kofte”. Cum? – mi-am zis atunci – ar putea fi mititeii un împrumut de la otomani?
11 Iunie 2017, 14:49
Să fie atât de evident acest lucru? Am coborât privirea și am observat că eticheta era asociată unui platou cu chifteluțe, rotunde, în care un ajutor de bucătar înfipsese săbioare (nu iatagane) de plastic. Gustul nu era decât vag apropiat de ce al al mititeilor și, oricum, era clar că fuseseră pregătiți prin prăjire în ulei. Nici forma, nici gustul, nici tehnica de preparare nu erau cele ale preparatului atât de îndrăgit de români.
Evident, am cerut rețeta și iată ce am aflat:
Mitite kofte – rețeta
Mai întâi, iei felii de pâine veche, uscată, peste care torni cidru (vin din mere) sau vin (vin-vin, din struguri). Torni exact atât lichid cât poate absorbi pâinea. Se pune carne de miel, tocată, într-un bol mai mare, adăugîndu-i ardei pisat (boia) și sare, după gust. Storci pâinea (păstrezi lichidul stors, aparte) și adaugi pâinea în carne. Amesteci bine și adaugi usturoi, ou, chimen, scorțișoară pisată, piper negru măcinat, boia de ardei. Frămânți vreo 10 minute, după care pui la încălzit uleiul, într-o tigaie mai adâncă sau o cratiță. Ungi mâinile cu ulei (ca să nu se prindă compoziția de palme; nu le vei unge cu apă, căci nu vrei să sară uleiul pe tine). Modelezi carnea între palme, de forma și mărimea unor nuci. Le treci prin făină și le prăjești, întorcându-le ușor pe toate părțile, să se rumenească frumos.
Se scot, se presară cu pătrunjel și se aduc la masă, unde se vor servi cu ketchup ori muștar – mai în zilele noastre, dar pe vremuri se făcea un sos special, astfel:
..............
