INCOMEMAGAZINE.RO - Complicaţiile diabetului zaharat de tip II şi prevenirea lor
Diabetul zaharat de tip 2 constă dintr-o serie de disfuncții caracterizate prin hiperglicemie.
19 Aprilie 2017, 13:22
Cu diabet zaharat de tip 2, corpul tău, fie rezistă efectelor insulinei-un hormon care reglează circulația zahărului din organism-sau nu produce suficientă insulină pentru a menține un nivel normal de glucoză.
De-a lungul timpului, un nivel crescut de glucoză în sânge poate duce la probleme grave cu inima, ochii, rinichii, nervii, gingiile și dinții.
Exista un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 în cazul persoanelor mai în vârstă, obeze, a celor care au un istoric familial de diabet zaharat, sau nu fac exerciții fizice.
Având prediabet crește, de asemenea, riscul. Prediabetul înseamnă că glicemia este mai mare decât în mod normal, dar nu suficient de mare pentru a fi numit diabet zaharat.
Simptomele diabetului zaharat de tip 2 apar lent. Unii oameni nu observă simptome deloc. Simptomele pot include:
-sete
-urinat des
-senzație de foame sau oboseală
-pierdere în greutate
-răni care se vindecă lent
-vedere neclară (PM)
Diabet înseamnă glicemie mare. Este glicemia cauza? În acelaşi timp, diabet înseamnă complicaţii, macrovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral) şi microvasculare (afectare renală, neuropatie, retinopatie pînă la orbire), motiv pentru care este logic să judecăm că însăşi glicemia mare este cauza acestora.
Mai multe amănunte despre prevenţia şi tratarea acestei afecţiuni regăsim astăzi în sfatul exclusiv al specialistului în medicină internă de la Spitalul Colentina din Bucureşti, prof.dr. Cristian Băicuş-Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”.
Un criteriu de cauzalitate care este îndeplinit, este cel privitor la gradient (relaţia doză-efect): cu cât este glicemia mai mare, cu atât riscul de a dezvolta complicaţii este mai mare – fiecare creştere a hemoglobinei glicozilate cu 1% (hemoglobina glicozilată=HbA1c ne arată cât de mare a fost glicemia în ultimele 3 luni şi se măsoară în procente; normalul este sub 6%), se observă o creştere a riscului cardiovascular cu 15%.
Pentru a demonstra relaţia de cauzalitate pană la capăt, ar trebui ca şi reversul să fie valabil – scăzând glicemia şi implicit hemoglobina glicozilată, să fie scăzut riscul de complicaţii macro- şi microvasculare.
Aşadar, tratamentul diabetului zaharat de tip II, al cărui scop şi efect este scăderea glicemiei, ar trebui să scadă şi complicaţiile.
Riscul cardiovascular al diabeticilor se calculează la 10 ani şi este, global, de 20-24%, în timp ce cel de neuropatie (senzaţie de amorţeală sau arsură la nivelul picioarelor, lipsa sensibilităţii la acest nivel) este de 6% (adică 6% dintre diabetici, cel puţin dintre cei din lumea civilizată, fac neuropatie în fiecare decadă a bolii).
