De ce ocolesc românii alimentele ECO

Ştiu că produsele bio sunt ceva mai scumpe, ba chiar în unele cazuri foarte costisitoare, și atunci ne punem o întrebare firească: se justifică prețul mare prin calitatea ridicată a respectivului produs? Dacă inscripția BIO de pe ambalaj vine în urma certificărilor de la instituțiile acreditate, atunci să nu aveți niciun dubiu.

Semnul frunzuliței sau al spicului de grâu alături de înscrisul BIO trebuie să fie garanția unui astfel de produs controlat. Să luăm, de exemplu, puii BIO. Ce ar însemna asta? În exploatația eco, păsările sunt crescute liber și hrănite doar cu mâncare organică. Nu se folosesc antibiotice, ci remedii naturiste.

La plante, roșii, ardei, castraveți de exemplu, îngrășămintele chimice, tratamentele hormonale sunt excluse din start. Se folosesc cele naturale și se mizează și pe simbioza cu alte plante sau insecte care creează un biosistem benefic exploatației.

Iată un exemplu pe care l-am văzut aplicat în mai multe solarii unde roșiile erau crescute bio. Polenizarea era făcută cu ajutorul bondarilor aduși special în solariu într-un fel de stup din carton. În culturi cum ar fi cele de tomate, ardei și afine, polenizarea cu bondari duce la creșterea producției și la fructe mai mari și mai calitative.

În plus, să nu uităm de calitatea solului. În cazul bio, solul este testat în laborator și, dacă nu corespunde, se intră în perioada de conversie bio, ceea ce înseamnă că produsul nu poate purta pe etichetă încă ECO.

Agricultura bio impune principiul rotirii culturilor, astfel încât terenul să nu fie sărăcit în nutrienți, fiind productiv fără să fie nevoie de îngrășăminte chimice.

Produsele naturale, la voia întâmplării

Dar natural? Cam ce ar mai fi și asta? În România nu există nicio reglementare pentru produse naturale. Fermierii care produc „natural” folosesc de multe ori substanțe chimice (fertilizanți, ierbicide, insecticide).

Citește continuarea pe

www.jurnalul.ro