Și oamenii mari sunt oameni: Istoria unei fotografii care a făcut istorie
Argentinianul Ernesto Guevara de la Serna, supranumit și “Che”, a intrat definitiv în mitologia celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Acest fapt se datorează, în mare măsură, unui portret, devenit o adevărată “icoană” pentru revoluționarii de ieri, de astăzi și, cu siguranță, de mâine. Puțină lume știe, însă, că respectiva imagine are istoria sa. Pentru a afla despre ce este vorba, trebuie să ne întoarcem în timp, cu aproape cinci decenii, ajutați de historia.ro.
02 Septembrie 2017, 05:04
Abia trecuse un an de la victoria revoluției cubaneze și Statele Unite își manifestau nemulțumirea față de regimul castrist.
În mare grabă, administrația Eisenhower a elaborat planuri ce vizau destabilizarea Cubei. Aceste planuri (printre care faimoasa invazie, eșuată, de la Playa Giron, din 1961) au fost preluate de administrația Kennedy și apoi de toți “locatarii” de la Casa Albă (în lunga sa “domnie”, Castro a “schimbat” nu mai puțin de zece președinți americani).
În 50 de ani de aprehensiune reciprocă, s-au înregistrat peste 600 de acte ostile la adresa Cubei și a lui Fidel Castro (inclusiv tentative de asasinat dintre cele mai fanteziste).
Americanii au pus în mișcare o vastă rețea conspirativă (agenți CIA, emigrația cubaneză de la Miami, capii mafiei americane), ce a trecut la fapte din primele zile ale anului 1960. Atunci, s-au declanșat operațiuni precum: sabotarea producției de zahăr, dinamitarea marilor magazine, plasarea de bombe în localuri publice (inclusiv școli) etc.
Lovitura cea mare s-a produs la 4 martie 1960, când agenții CIA au distrus, în rada portului Havana, vasul francez “La Coubre” , încărcat cu arme cumpărate de statul cubanez din Belgia.
Puternica explozie, urmată de un incendiu gigantic, s-a soldat cu “75 de morți și peste 200 de răniți - docheri cubanezi și marinari francezi”1. În consecință, pe 5 martie, conducerea cubaneză a organizat un marș de protest urmat de un miting în memoria victimelor. Comemorarea a fost onorată de doi oaspeți de seamă, veniți special din Franța: filosoful existențialist Jean-Paul Sartre și, soția sa, scriitoarea Simone de Beauvoir.
La mitingul din centrul Havanei începe și istoria faimosului portret al lui Che Guevara. Această istorie datorează totul inspirației de moment a lui Alberto Diaz Gutiérez, fotograf la ziarul Revolucíon (pasionat de meseria sa, Diaz Gutiérez își luase pseudonimul “Korda”, ca o similitudine cu numele celebrei firme “Kodak”).
Cu obiectivul ațintit pe tribuna oficială, el a realizat mai multe instantanee cu Fidel Castro, încadrat de Sartre și Simone de Beauvoir.
Toți liderii revoluției erau vizibili cu o singură excepție: Che Guevara. Korda știa că Che este prezent și stătea cu ochiul fixat pe vizorul “bătrânului” său aparat, Leica.
Iată cum redă el ceea ce a urmat:
“Brusc,din spatele tribunei, a țâșnit într-un spațiu liber, Che. Avea o figură cumplită. Când a apărut la capătul obiectivului meu de 90 mm, aproape că m-am speriat văzând furia pe care o exprima.
Am apăsat, din reflex, pe declanșator. Apoi, am «dublat» dar, ca de obicei, prima poziție a fost cea mai bună. După câteva secunde s-a retras și am rămas doar cu cele două instantanee, luate pe nepregătite”.
Așa s-a născut imaginea care avea să traverseze timpul și să câștige din ce în ce mai multă popularitate. Desigur este greu de spus dcă puștii care poartă tricouri cu figura dură a revoluționarului știu cine a fost și ce a făcut Che Guevara.
Autor: Anamaria Ionescu
