Și oamenii mari sunt oameni: Rasputin, controversatul călugăr de la curtea Rusiei Țariste

Tatăl său era un țăran înstărit, dar Grigori nu a primit niciun fel de educație, deoarece în regiune nu erau școli și în satul natal nu prea erau știutori de carte care să-l învețe pe viitorul sfătuitor al țarinei. În adolescență a avut un fel de revelație religioasă și este posibil să se fi asociat cu secta numită Khlysts care respingea abstinența preoților și cultul sfinților. Ei credeau că stabilirea legăturii cu divinitatea se făcea prin ritualuri pline de extaz precum desfrâul și beția. Fiica lui Rasputin a afirmat mai târziu că tatăl ei doar a investigat cultul, nu a și aderat la el.

La 19 ani Rasputin s-a căsătorit și a avut 7 copii, dintre care doar 3 au ajuns la maturitate. Viața de familie nu i s-a prea potrivit și până la urmă a plecat în pelerinaj la Ierusalim și în Grecia. Nu era nici călugăr, nici preot, dar câștigase reputația de ”hoinar al credinței” care își oferea sfaturile în schimbul unei mese și al unui loc de dormit, întorcându-se acasă doar pentru a ajuta la recoltă. În Kazan a atras atenția clericilor și a aristocraților care erau fascinați de modul în care interpreta Biblia și astfel faima se clădește încetul cu încetul. Începe să devină cunoscut drept tămăduitor și astfel ajunge la Sankt Peterbusrg unde prințesa Muntenegrului îl introduce familiei imperiale.

Din 1 noiembrie 1905 avem prima mențiune a lui Rasputin în jurnalul țarului Nicolae al II-lea, sub denumirea de „un om al lui Dumnezeu”. Țarina era profund religioasă și credea în puterea rugăciunilor asupra hemofiliei de care suferea fiul ei, Alexei. Dispusă să încerece orice pentru a salva viața urmașului la tron, i-a permis lui Rasputin să îl vadă.

Rasputin care era advesar al medicinei moderne, i-a cerut doctorului familiei regale să nu-i mai dea bolnavului aspirină. Acest medicament într-adevăr avea efecte negative asupra bolii de care suferea micul suveran. Alexei a început să se simtă mai bine, iar împărăteasa a devenit o admiratoare a puterilor supranaturale pe care Grigori se părea că le are.

După acest eveniment omul din Siberia a început să urce în ierarhia socială a capitalei și să fie din ce în ce mai apropriat de reprezentanți ai familiei imperiale. A devenit notoriu pentru scandaluri ce implicau tot felul de comportamente indecente. Scandalurile deveniseră atât de mari încât primul ministru chiar l-a întrebat pe țar de ce se asociază cu un asemnea personaj. Nicolae al II-lea a rămas însă surd la sugestia liderului guvernului.

În 1912 Alexei a suferit un accident de călărie și se părea că nu va scăpa cu viață. Țarina Alexandra i-a telegrafiat lui Rasputin, cerșind ajutorul său. Acesta i-a răspuns că ”Dumnezeu a văzut lacrimile și a auzit rugăciunile, nu plângeți, cel mic nu va muri, nu lăsați doctorii prea mult prin preajma lui”.

Ca prin minune, Alexei și-a revenit, iar Rasputin a devenit omul de încredere al țarinei. Pe lângă aparente puteri supranaturale, el avea o personalitate magnetică, era priceput în tehnici de persuasiune și când intra în cameră, mereu toții ochii erau ațintiți spre el.

În vremuri de criză, el era cel care îi calma pe țar și țarină. Din cauza originilor sale umile, Romanovii credeau că toți oamenii satelor erau susținători ai monarhiei, fapt ce se va dovedi până la urmă fatal pentru coroană.

Între timp Rasputin și-a făcut mulți inamici. Aristocrații îl dușmăneau deoarece avea mai mult acces la familia imperială decât ei, iar clericii îl acuzau de răspândirea unei doctrine false. Unii bănuiau că este amantul țarinei. Stânga politică îl ura, dar și dreapta.

Pentru cei dintâi era un țarist și un inamic al democrației, în timp ce pentru ceilalți era un pacifist și trădător de țară. Încă de la începutul Primului Război Mondial susținuse neutralitatea, spunând că dacă Rusia va intra în război, asta va însemna sfârșitul monarhiei, al Romanovilor și al instituțiilor tradiționale.

Până în vara lui 1915, ajunsese să fie cunoscut drept păpușarul care manevrează familia imperială. Puterea lui a crescut semnificativ după ce Marele Duce Nikolai a fost demis în septembrie 1915 din fruntea armatei și țarul a preluat conducerea. Părerea grenerală este că Rasptuin a făcut diverse mașinațiuni pentru a-l îndepărta pe Marele Duce care îi era un adversar declarat. Cu plecarea țarului pe front, puterea ”călugărului” a devenit și mai mare.

În acest context prințul Felix Yusupov pune la cale un plan de asasinare a lui Rasputin, plan la care aderă mulți apropiați ai casei imperiale țariste. Deși complotul nu a funcționat conform planului, până la urmă, în seara zilei de 30 decembrie 1916, Yusupov și complicii lui au reușit să-l omoare pe călugăr și să-i arunce trupul în râu.

Decesul lui Rasputin nu a adus liniștea în societatea rusă. Dacă până atunci lucrurile nu mergeau bine din cauza păpușarului casei regale, după aceea vina a început să se ducă din ce în ce mai mult spre însăși monarhie. Peste mai puțin de doi ani, Romanovii piereau sub loviturile secerii și ciocanului bolșevic.

Autor: Anamaria Ionescu