Legea care prevede ca ordinul de protecţie provizoriu să fie instituit imediat, la cererea victimei - promulgată

Potrivit legii, ordinul de protecţie provizoriu se emite de îndată, la cererea scrisă a victimei actelor de violenţă sau, după caz, a tutorelui ori a altui reprezentant legal al acesteia, de către poliţiştii care, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iau cunoştinţă de săvârşirea unui act de violenţă, iar din evaluarea situaţiei de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârşirea unui alt act de violenţă îndreptat împotriva victimei, care pune în pericol viaţa, integritatea fizică ori libertatea acesteia.

În cazul în care poliţistul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu este sesizat în orice mod, inclusiv prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 (SNUAU 112) cu privire la săvârşirea unui act de violenţă, acesta are obligaţia de a aduce la cunoştinţă victimei sau, după caz, tutorelui ori altui reprezentant legal al acesteia, dreptul de a solicita un ordin de protecţie provizoriu faţă de agresor, precum şi de a-i pune la dispoziţie formularul de cerere, dacă aceasta doreşte să solicite respectivul ordin.

În situaţia în care victima nu solicită ordinul de protecţie provizoriu, i se aduce la cunoştinţă posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecţie în temeiul legii şi i se pune la dispoziţie formularul de cerere.

Prin ordinul de protecţie provizoriu se dispun, pentru o perioadă de cinci zile, una ori mai multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, printre care se numără: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, reintegrarea victimei şi, după caz, a membrilor familiei acesteia, în locuinţa comună, obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate, obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima.

De asemenea, se mai pot impune măsuri precum obligarea agresorului de a preda poliţiei armele, componentele esenţiale şi muniţiile deţinute, documentele în care acestea sunt înscrise, precum şi autorizaţia/autorizaţiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia.

Dacă prin ordinul de protecţie provizoriu s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea şi orientarea, la cererea sa, către centrele rezidenţiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, sau orice alt loc adecvat.

În cazul în care agresorul optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita să dea o declaraţie privind adresa la care va locui şi persoana care îi va asigura cazarea.

În cazul în care agresorul refuză să dea respectiva declaraţie, se va consemna acest fapt în proces-verbal.

Potrivit legii, poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporţional, pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecţie dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu.

Ordinul de protecţie provizoriu se comunică agresorului şi victimei.