Astfel, cu referire la distanţa minimă în construcţii, legiuitorul prevede că orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanţe minime.

Distanţa minimă pentru arbori

În caz de nerespectare a distanţei, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.

De asemenea, proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său, a declarat la Radio România Antena Satelor, avocat Bogdan Grabowski.

În ceea ce priveşte vederea asupra proprietăţii vecinului, există prevederi atât referitor la fereastra sau deschiderea în zidul comun, cât şi la distanţa minimă pentru fereastra de vedere şi fereastra de lumină.

Astfel, referitor la fereastra sau deschiderea în zidul comun, legiuitorul arată că nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor.

În ceea ce priveşte distanţa minimă pentru fereastra de vedere, potrivit art. 615 din Codul civil, este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri intre fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări ce ar fi orientate către acest fond 1.

Tot astfel, fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrări neparalele cu linia de hotar spre fondul învecinat sunt interzise la o distanţă mai mică de un metru patrat.

Referitor la fereastra de lumină, reţinem că dispoziţiile art. 615 din Codul civil nu exclud dreptul proprietarului de a-şi deschide, fără limită de distanţă, ferestre de lumină dacă sunt astfel construite încât să împiedice vederea spre fondul învecinat, a mai precizat avocatul Bogdan Grabowski.

În ceea ce priveşte dreptul de trecere, proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.

Legiuitorul arată că trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii.

Referitor la dreptul de trecere, acesta este imprescriptibil, stingându-se în momentul în care fondul dominant dobândeşte un alt acces la calea publică.

În ceea ce priveşte întinderea şi modul de exercitare a dreptului de trecere aceste aspecte sunt determinate prin înţelegerea părţilor, prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosinţă continuă pe timp de 10 ani.

De reţinut că proprietarul fondului aservit are drept la acţiune în despăgubire împotriva proprietarului fondului dominant în cazul stabilirii dreptului de trecere, iar acest drept începe să curgă din momentul stabilirii dreptului de trecere.

Legiuitorul arată că, în cazul în care încetează dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este dator să restituie despăgubirea încasată, cu deducerea pagubei suferite în raport cu durata efectivă a dreptului de trecere.

Codul civil prevede şi cum se exercită dreptul de trecere în situaţii speciale; astfel, dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.

Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimţământul proprietarului fondului care are acces la calea publică şi cu plata dublului despăgubirii.

Foto: pixabay