Și în dragoste există „burnout”. Ce e de făcut?

Burnout în dragoste: ce este?
La începutul poveștii noastre, cel mai adesea la începuturile ei... cuplul nostru pare inseparabil de pasiune. Apoi cu casa, munca, copiii, viata de zi cu zi... exaltarea vietii impreuna face loc rutinei. Unii le este greu să accepte această dezintegrare a basmului lor și pot ajunge în epuizare amoroasă.

La fel ca burnout-ul legat de muncă, burnout-ul amoros corespunde unui colaps fizic și psihologic... doar că este cauzat aici de decalajul semnificativ dintre cuplul idealizat și realitate.

Véronique Kohn, psiholog și psihoterapeut, explică „persoana îndrăgostită de burnout își dorește absolut să reușească în cuplul lor. În ciuda argumentelor, a dezacordurilor și a tensiunilor psihice pe care acest lucru le creează pentru ea, ea nu va dori să se lase. Separarea, luarea unei oarecare distanta va fi imposibil pentru el. Numai succesul cuplului său va conta”.

Specialistul adaugă „este foarte des legat de pasiune sau de visele noastre de romantism, sunt prea multe. La un moment dat, persoana nu mai are resursele pentru a-și face povestea de dragoste să tindă spre scopul său, arde și are loc o prăbușire a sistemului, în special a sistemului nervos.

Acești oameni suprainvestesc sfera dragostei în detrimentul altor elemente ale vieții lor (profesionale, personale, prietenoase etc.). Viața de cuplu și însoțitor sunt privite ca elemente esențiale pentru fericire.

Burnout în dragoste și depresie în dragoste: cum să faci diferența?
Atât epuizarea amoroasă, cât și depresia amoroasă sunt legate de o situație emoțională dificilă. Cu toate acestea, ele nu se bazează pe aceleași probleme.

„Depresia este despre căutarea sensului. De exemplu „viața mea nu mai are sens”, „nu mai cred în ea”. Dacă mă despart, ating vidul existențial și nu reușesc asta. În burnout, omul dorește absolut să creadă în povestea lui chiar dacă nu mai are resursele pentru a face față”.
Burnout în dragoste: care sunt semnele sale?
Semnele epuizării emoționale sunt foarte asemănătoare cu cele ale omologului său profesional. Tulburarea se caracterizează prin:
oboseala cronica;
anxietate, un nod în stomac;
senzația de a nu mai face față: „expresia „nu voi reuși” apare adesea în gura pacienților” precizează psihologul;
retragere socială, dorință de izolare;
resentimente față de însoțitor;
senzația de a fi prins în capcană;
anhedonie (incapacitatea de a accesa plăcerea);
debordare emoțională;
obsesie.
Véronique Kohn precizează „Deoarece este o tulburare a sistemului nervos global, vedem adesea și tulburări de somn, dureri de stomac și tulburări somatice, cum ar fi probleme cu pielea, tensiunea arterială (hipertensiune, hipotensiune arterială) sau iritabilitate”. Stresul excesiv agravează terenul fragilității.
Și, în ciuda acestor dificultăți și suferințe, separarea cuplului rămâne de neconceput pentru persoana care suferă de un burnout amoros.
Burnout amoros: care este profilul celor care suferă de ea?
Burnout în dragoste: care este profilul celor care suferă de ea?© Istock

Epuizarea amoroasă afectează în principal femeile. Practicantul explică „Femeile sunt cele mai predispuse să investească excesiv în sfera dragostei. Atât societățile noastre occidentale, cât și poveștile sau filmele de la Hollywood transmit ideea că pentru a fi fericită și împlinită, o femeie trebuie să aibă o viață amoroasă reușită. Bărbații simt mai puțin greutatea succesului cuplului”. Ea continuă „Deci, dacă nu funcționează, intrăm în dramă”.

Profilurile susceptibile de epuizare amoroasă sunt, de asemenea:
persoanele care au probleme de nesiguranță: „suprainvestiția decurge adesea din nesiguranță, dependență emoțională”;
entuziaști, iubitori ai intensității;
oameni care doresc să se descurce prea bine sau să reușească fiecare provocare;
cel care se adaptează și o ia asupra sa;
idealiști: pacienți care speră mereu că celălalt se va schimba.
Care sunt riscurile pentru candidații burnout?
Véronique Kohn explică „Întreaga fiziologie a persoanei îndrăgostite de burnout este în neregulă. Nu mai are energie vitală. Ea devine incapabila sa munceasca si sa aiba grija de copii...”.
Sfera emoțională este instabilă. Persoana își vede gândirea și raționamentul complet neregulate. Ea se gândește la relația ei tot timpul. Fără ajutorul unei terțe persoane, ea nu mai poate ieși din acest cerc vicios. Epuizarea psihică și fizică poate duce - în cazurile cele mai grave - la sinucidere.

Ce să faci când te confrunți cu o epuizare amoroasă?
Când ești persoana în cauză
Pentru a scăpa de această suprainvestiție în viața emoțională, trebuie să deconstruiești și să te detașezi de idealul tău de cuplu. „Pacienții se gândesc adesea „dacă pierd această persoană, o să mă privesc de ceva, nu mă descurc, nu pot trăi fără el/ea”. Altul? De unde această nesiguranță?”, explică psihologul.
Ea adaugă „mai presus de toate, trebuie să ieși din dragostea romantică, din ideea de suflet pereche, din călătoria adolescenței: îți este dor de cineva și totul este depopulat”.
Pentru a pune capăt acestui tipar, este recomandat să comunicați despre disconfortul dvs. sau așteptările și nevoile dvs.
De asemenea, este de preferat să te distanțezi de pasiunea amoroasă:
în primul rând geografic: lăsarea să vă reîncărcați bateriile în altă parte vă va permite să reîncărcați bateriile deteriorate de această epuizare cronică;
apoi mental: să investească în noi sfere, în noi domenii, să aibă proiecte noi în afara cuplului, să-și lărgească țesutul relațional.
Când suntem partener
Însoțitorul unei persoane cu epuizare amoroasă se află într-o poziție complicată. Véronique Kohn explică "are deseori voința să-l ajute. Cu toate acestea, nu reușește să ajungă în locul care ar permite persoanei în durere să se relaxeze. Acest lucru revigorează suferința". Partenerul este așadar adesea destul de neputincios în fața epuizării amoroase. „El face parte din situație, pentru că el este stimulul disconfortului. Prin urmare, îi este complicat să intervină”.
Cu toate acestea, el poate încerca să-l convingă pe celălalt să discute cu o terță parte, fie că este un prieten sau un profesionist. Cu toate acestea, poate încerca să discute despre dificultatea întâlnită dacă știe să rămână într-o postură neutră și binevoitoare: te ascult fără să vreau să te salvez, nici să mă apăr, nici să încerc să rezolv problema.