Dovleacul uriaș - sănătate curată, într-o curcubată (VIDEO)

La el „acasă”, în America Centrală, dar mai cu seamă în Mexic, dovleacul încă mai poate fi găsit în natură sălbatic, necultivat, întinzându-și vrejurile – ca niște liane – peste tot, înlănțuind arbori și îmbrățișând arbuști. Firește, nu lipsește din cultura mare, unde îl găsim în peste 200 de specii diferite.
Cele mai vechi semințe de dovleac descoperite în America au 8.000 de ani. Dar nu povestea lor a făcut înconjurul lumii, ci a unora mai tinere, care s-a dovedit că nu aveau decât... 800 de ani.

Dovleacul uriaș... redivivus

Descoperirea arheologică realizată în timpul unor săpături din „Rezervația Primei Națiuni Menominee” din statul Wisconsin este de-a dreptul surprinzătoare prin faptul că aduce o nouă viziune asupra agriculturii și a istoriei acesteia.

În timpul săpăturilor arheologii au descoperit o oală veche, datând de opt secole... Până aici nimic nu pare să fi fost neobișnuit pentru echipa de arheologi. Însă, ceea ce se afla în interiorul acestei oale i-a uimit chiar și pe aceștia.

Vasul, extrem de valoros din punct de vedere arheologic ascundea în interior... semințe. Ineditul descoperirii a stârnit curiozitatea studenților care au participat la proiectul arheologic. Curioși să afle ce secret ascundeau aceste semințe, au decis să le planteze.

După câteva zile, din pământ au ieșit... plăntuțele firave de dovleac. Iar pe măsură ce creșteau, făceau floare și fruct s-a dovedit că nu erau orice fel de dovleci, ci un soi gigant, care dispăruse de secole.

Dovleacul de poveste a primit numele Gete-okosomin, în traducere „marele și bătrânul dovleac”. Amerindienii numeau dovleacul i„sqoutm squash”, de unde și denumirea preluată de coloniști: squash. În Mexic, semințelor de dovleac li se spune pepita. Iar în expresia „pepita de calabaza”, acest cuvânt s-ar traduce prin „sămânță mic„ de bostan”.

Această descoperire este cu atât mai importantă cu cât redeschide o pagină de istorie a agriculturii străvechi, care se baza pe creșterea speciilor prețioase de legume și fructe, cu calități native, a căror capacitate de conservare era foarte mare.

„Mulți oameni nu știu acest lucru, dar multe dintre alimentele noastre tradiționale au fost înlăturate, în mare parte datorită abordării industriale a agriculturii moderne, care pune accent pe organismele modificate genetic. De aceea Gete-okosomin este ceva de sărbătorit. De fiecare dată când cineva crește cu succes Gete-okosomin și salvează semințele, este o victorie pentru omenire”, afirma unul dintre cercetătorii acestei specii supraviețuitoare de dovleac.

Grație unor oameni care apreciază și depun eforturi pentru a păstra nealterate unele specii de plante uitate sau aflate pe cale de dispariție, această specie de dovleac mamut a fost salvată, prin conservare și recultivare, din dorința de a nu i se pierde urma pentru a doua oară.

Studiile arată că dovleacul – în toate varietățile lui – este una dintre cele mai cultivate plante de pe glob. Conquistadorii spanioli, aflând de calitățile lor extraordinare pentru sănătate, dar și pentru alimentație, i-au considerat adevărate... pepite de aur. Dacă stăm bine să ne gândim, erau și dintre cele mai ușor de transportat plante descoperite pe noul continent. Nu trebuia decât un săculeț în care să pui semințele diferitelor specii.

Dovleacul uriaș – faza pe România

La noi, dovleacul a ajuns pe filieră otomană – unde a ajuns de la venețieni, care îl preluaseră la rândul lor de la spanioli – și... nu s-a mai lăsat dus. În gospodăriile agricole, îl întâlnim în câmp alături de porumb – adus și el tot din America. Se pare că se simt bine împreună, ca acasă, în țara lor de baștină.

Cel mai mare dovleac cultivat (și recoltat) vreodată la noi se pare că avea 122 de kilograme. Fermierul care a avut o asemena minune în posesia lui se numește Ionel Horhocea și este din Poșta Câlnău. Și nu a fost un simplu noroc faptul că a ajuns să obțină un dovleac record. Ionel Horhocea a decis, în urmă cu câțiva ani, să diminueze suprafața cultivată cu pepeni – tot o rudă a dovleacului, daar una nobilă, zicem noi, și mult mai profitabilă – pentru dovleci. Are în momentul de față în cultură 2 hectare cultivate cu peste 100 de specii diferite de dovleci, de la celebrul nostru plăcintar la dovleacul japonez pentru supă și de la tărtăcuțe și alți dovleci mititei la dovleacul uriaș.

Ionel Horhocea ne declara că totul a început din dorința de a diversifica producția și dintr-o pasiune care l-a dus departe. Nu sunt alți mulți cultivatori de dovleac în România, dar ei simt deja că fac parte dintr-un „club”. Un club mai mare, care trece dincolo de granițele României. De doi ani, Ionel Horhocea este invitat și la cel mai mare festival de dovleci din Serbia, unde-i întâlnește pe cultivatorii din Europa Centrală și de Est, împărtășindu-și experiența.

Este profitabilă o astfel de afacere? Dacă știi pe ce să te axezi, poți să o faci profitabilă. „Există specie anume de dovleci care au semințe fără coajă. Aceste semințe sunt și dintre cele mai căutate de industria farmaceutică, pentru că sunt folosite în tratarea cancerului de colon și de prostată, de exemplu”, ne spune Ionel Horhocea. Dovleacul de Styria, pentru că despre el este vorba, se pare că este cel mai profitabill dovleac al momentului...

Pe de altă parte, și producătorii de hrană bio sunt interesați de această varietate de dovleac. Iar Ionel Horhocea o are în cultură.

Dintre rețetele pe bază de dovleac pe care le recomandă Ionel Horhocea, cea mai gustoasă este cea de sarmale fierte în dovleac. ”Grăsima din carnea folosită la sarmale este absorbită de dovleac, devenind astfel mult mai sănătoase. Pe de altă parte, gustul dovleacului trece în sarmale, făcându-le în acest fel delicioase”, spune fermierul buzoian. Și mai spune Ionel Horhocea: „Nu există dovleac care să nu fie comestibil. Orice varietate de dovleac se poate mânca, chiar și acela căruia românii obișnuiesc să îi spună dovleac porcesc, pentru că se folosește îndeosebi la hrana acestor animale”.

Despre beneficiile pentru sănătate ale dovleacului – fie el uriaș sau nu – aflați mai multe și în articolele asociate.