Mănăstirea Lainici, una dintre cele mai vechi așezăminte monahale din România
O vorbă de duh spune că "unui călător îi stă bine cu drumul" și, pentru că am vrut să punem încă o piatră care să întărească această zicere, am plecat pe cărări de duh, de dor autentic.
Articol de Ramona Alexandrescu, 14 Octombrie 2024, 12:31
Primul popas l-am făcut la Mănăstirea Lainici, unde ne-am plecat genunchii întru bucurie, în liniștea interioară emanată de Taina Sfântului Maslu. Cerul a plâns împreună cu noi, iar lacrimile au fost de regăsire.
Mănăstirea Lainici, văzută prin ochii preotului Sebastian Cătălin Hogea și ai enoriașilor săi, este una dintre cele mai vechi și importante așezăminte monahale din România, situată în inima Defileului Jiului, între Târgu Jiu și Petroșani. Departe de agitația lumii, acest loc sacru, atestat din vremea Sfântului Nicodim de la Tismana, adâncește rădăcinile credinței ortodoxe românești, oferind un adevărat refugiu al liniștii și rugăciunii.
Mănăstirea este cunoscută pentru pacea și frumusețea locului, înconjurat de munți și păduri care creează o atmosferă de retragere spirituală. Credincioșii vin aici nu doar pentru rugăciune și reculegere, ci și pentru a participa la slujbele religioase, precum Taina Sfântului Maslu, oferită adesea pentru alinarea suferințelor trupești și sufletești.
Arhitectura mănăstirii, de stil bizantin, este impresionantă. Biserica principală, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, a fost reconstruită de mai multe ori din cauza distrugerilor din timpul războaielor. În ciuda acestora, atmosfera de venerabilitate și sacralitate persistă, făcând din Mănăstirea Lainici un simbol al neclintirii în fața greutăților.
Unul dintre cele mai prețioase comori ale mănăstirii este racla cu moaștele Sfântului Cuvios Irodion, cunoscut sub numele de „Luminătorul din Lainici”. Viețuitor aici timp de zeci de ani, Sfântul Irodion este considerat un făcător de minuni, iar credincioșii vin să se roage la el pentru ajutor în necazuri și alinare în suferință.
Călugării și pelerinii care ajung la Lainici găsesc mai mult decât ziduri și icoane – găsesc un loc de regăsire de sine. Înconjurată de pădurile dese ale Carpaților, Mănăstirea Lainici pare desprinsă dintr-o altă lume, una în care timpul curge altfel, iar liniștea este în armonie cu sufletul celui care se roagă.
După acest popas, am urcat spre Schitul Straja din Lupeni, unde am fost învăluiți de brațele tandre ale norilor și de liniștea micului schit. Așa cum se spune: "Mic la stat, mare la sfat."
Și pentru că am ajuns la vorbă, ne-am îndreptat către casa părintelui Arsenie. L-am găsit mai tăcut, mai gânditor, dar dispus să stea de vorbă cu o mână de olteni vorbăreți. Taina și vorba, cum ar spune urmașii lui Nea Mărin, au prins tare bine cu părintele.
Săptămâna viitoare, vom mai merge o dată și încă o dată.
