MIRACULOSUL lac cu ape TĂMĂDUITOARE din Bărăgan
Staţiunea Amara se situează în judeţul Ialomiţa, în partea centrală a Câmpiei Bărăganului. Staţiunea balneoclimaterică Amara, cu caracter permanent, se află la 400 de kilometri de Botoşani, distanţă ce poate fi parcursă cu automobilul în aproximativ şase ore. La Amara se poate ajunge şi cu trenul sau cu autocarul, însă timpii de parcurs dar şi distanţa se măresc. Nămol din lacul sărat Staţiunea de la Amara se diferenţiază de toate celelalte din ţară graţie lacului impresionant. Primele analize chimice ale apei şi nămolului lacului au fost făcute în 1887, astfel că prin publicaţiile din aceea vreme s-au făcut cunoscute compoziţiile apei şi nămolului sapropelic negru, bogat în sulf, magneziu şi clorură de sodiu.
07 Octombrie 2015, 05:48
Caracterele terapeutice ale lacului în comparaţie cu cele ale factorilor de cură din alte staţiuni balneare din ţară, au fost descoperite mai târziu (1936), până atunci populaţia din împrejurimi folosind în boli reumatice apa şi nămolul.
Doar după Al Doilea Război Mondial, au fost ridicate construcţii destinate turismului balnear şi a fost amenajată plaja pe malul lacului Amara pentru băi de soare.
Factori naturali de cură sunt apa lacului, doar pentru cură externă, care este hipertonă sulfatată, clorurată-sodică, magneziană, slab bromurată, cu mineralizare variabilă sau nămolul sapropelic din lac. De asemenea, apa minerală pentru cură internă, cu o mineralizare de 1.632 mg/l de la sondă, care este sulfuroasă, slab sulfatată, bicarbonată, sodică, magneziană, hipotonă este excelentă ca şi tratament.
Terapii pentru afecţiuni locomotorii
Ca şi indicaţii terapeutice, staţiunea balneoclimaterică de la Amara este benefică pentru persoanele care suferă de afecţiuni ale aparatului locomotor, cum ar fi cele reumatismale degenerative, abarticulare, inflamatorii sechelare posttraumatice, neurologice periferice, afecţiuni ginecologice, boli asociate ca cele dermatologice, boli profesionale, afecţiuni endocrine.
În cura internă, apa de la sondă poate folosi în afecţiuni hepatobiliare (coleretică), sechele după intervenţii asupra căilor biliare, cure de diureză (diateza urică, gută, litiazele urinare, diabetul zaharat).
