Prejmer, perla lăsată de teutoni
La 15 kilometri de Braşov se întinde un ţinut fermecător, celebru în toată lumea prin biserica fortificată inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Dacă tânjiţi după un aer medieval şi boem, cu siguranţă că micuţa localitate Prejmer este capabilă să vă satisfacă setea de istorie. Dacă mulţi turişti care ajung pe Valea Prahovei dau o fugă la Braşov sau la Râşnov şi Bran, nu acelaşi interes îl stârneşte biserica fortificată de la Prejmer (Tartlau, în limba germană), despre care puţini ştiu că merită într-adevăr vizitată.
31 August 2015, 06:20
Deşi este la o aruncătură de băţ de Braşov, aici opresc de obicei autocare cu străini, mulţi dintre ei germani, care vin să admire acest monument. Prejmer este cea mai mare biserică fortificată din sud-estul Europei şi cea mai bine conservată.
Construcţia bisericii a fost începută în 1211, de către cavalerii teutoni, care au primit drept asupra acestui teritoriu. În anul 1240, regele Bela al IV-lea al Ungariei, care stăpânea regiunea, a cedat biserica din Prejmer manăstirii Citeaux din Burgundia, abaţie a ordinului cistercian. Ulterior, călugării acestui ordin monahal au finalizat construcţia, lăcaşul de cult fiind ridicat în stilul gotic burgund.
Clădirea a fost modificată de mai multe ori în decursul anilor, cele mai importante schimbări fiind aduse în secolul al XVI-lea.
În prezent, biserica este evanghelică şi se poate vizita zilnic, mai puţin duminică, pentru că aici încă se ţin slujbe. În perioada 1962-1970, cetatea şi biserică au fost restaurate, pentru a-şi recăpăta forma iniţială.
După 1990, complexul a fost dat în administraţia Fundaţiei Saşilor din Munchen, care a continuat renovarea. În anul 1999, a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
Fortificaţie de necucerit
Zidurile groase de 3-4 metri şi înalte de 12 metri, bastioanele şi porţile de fier au fost ridicate în 1427, la ordinul regelui Sigismund de Luxemburg, care a vrut astfel să apere localitatea de atacurile turcilor, care veneau prin pasul Buzău.
În trecut, cetatea, construită în formă circulară, era înconjurată şi de un şanţ de apă, iar sistemul de apărare era foarte bine pus la punct. Pe lângă gurile de foc din ziduri, în cetate exista şi o “orgă a morţii”.
