Probleme de sănătate tratate la Sovata
Staţiunea Sovata este situată în depresiunea Praid-Sovata, pe Râul Târnava Mică, în judeţul Mureş, în imediata apropiere a localităţii Sovata, la o distanţă de 60 de kilometri de oraşul Târgu Mureş. Staţiunea se află la o distanţă de 265 de kilometri de Botoşani. Cei care doresc să călătorească cu maşina pot parcurge această distanţă în patru ore şi 36 de minute.
11 August 2015, 08:25
În staţiune se poate ajunge şi cu mijloace de transport în comun ca autocarul sau trenul însă distanţele de parcurs se măresc, aproape că se dublează.
Lacuri cu apă tămăduitoare
Sovata este o staţiune balneo-climaterică cu funcţionare permanentă, fiind renumită pentru lacurile sale cu ape tămăduitoare. Lacul Ursu, format în anul 1875, este unul din cele mai mari lacuri sărate heliotermale din Europa.
Lacuri sărate mai sunt Lacul Negru, Lacul Roşu şi Verde, Lacul Aluniş, Lacul Mierlei sau Lacul Piroşca.
Sovata a fost menţionată ca loc de cură încă din 1597. Renumele staţiunii se datorează lacurilor Ursu, Aluniş, Verde, Negru, Roşu, Mierlei şi Şerpilor, care au ape clorurate şi sodice.
În lacul Roşu, care este format pe un masiv de sare, are loc fenomenul de heliotermie, adică vara temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspătă provenită din râuleţe care nu se amestecă cu apa sărată, ci se menţine la suprafaţă, acţionând ca un izolator termic.
Acest lucru face ca vara temperatura Lacului Ursu, cel mai mare lac heliotermal, să varieze între 10-20°C la suprafaţă, 30-40°C la adâncimea de 1 metru şi 40-60°C la adâncimea de 1,5 metri.
Temperatura medie vara, în luna iulie, este de 18,5 grade Celsius iar iarna, în luna ianuarie, de -3,5 grade Celsius.
Ce boli se pot trata
Apele termale ale staţiunii sunt indicate pentru tratarea, în special a bolilor ginecologice, insuficienţă ovariană, cervicită cronică, metroanexite, sterilitate, dar şi alte afecţiuni ca metrosalpingită cronică, spondiloză cervicală, spondiloză lombară, tendinite, tendimiozită, afecţiuni degenerative, inflamatorii şi reumatismale, stări posttraumatismale, după operaţii vindecate la articulaţii, muşchi, luxaţii entorse, boli ale sistemului nervos periferic, sechele după poliomielită, pareze, polioneuropatii, boli cardiovasculare, ulceraţii sau acrocianoză sau boli endocrine, hipotiroidie.
