Paradoxul din zootehnie: Statistici pozitive, dar fermele de vaci se închid pe capete
Statisticile oficiale pentru începutul anului 2025 maschează o criză acută în zootehnie, unde creșterea de 36% a producției de carne de vită și reducerea importurilor sunt cauzate, de fapt, de decizia disperată a multor fermieri de a sacrifica animalele și de a lichida afacerile.
Articol de Ramona Alexandrescu, 15 Decembrie 2025, 09:37
Subiectul a fost discutat pe larg în emisiunea „Viața la țară”, realizată de Tatiana Mircea, care l-a avut ca invitat pe Dumitru Grigorean, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România.
Românii caută din ce în ce mai mult carne de vită produsă în țară, gustul „de altădată”, așa cum spun mulți consumatori. O simplă plimbare prin piețe sau supermarketuri arată însă că mare parte din carnea de vită provine din Spania, Germania sau alte state europene. Chiar dacă eticheta ar trebui să lămurească lucrurile, nu de puține ori clienții sunt induși în eroare.
Întrebat despre creșterea producției din 2025, Dumitru Grigorean a atras atenția că acest plus nu este rezultatul unei dezvoltări sănătoase a sectorului.
„Creșterea există în statistici, dar ea vine, din păcate, în mare parte din sacrificări și din reducerea efectivelor de animale din ferme. Nu vorbim despre mai multe capacități de îngrășare sau abatorizare, ci despre ferme care se închid”, a explicat acesta.
Potrivit reprezentantului crescătorilor de bovine, în ultimii ani, iar în 2025 fenomenul s-a accentuat, zeci sau chiar sute de ferme și-au închis porțile. Cele mai afectate sunt fermele mici și de familie, mai ales din zonele de munte, cu 5–10 capete, dar și din zonele de câmpie, unde multe gospodării aveau în jur de 20 de animale.
„Sunt sate întregi în care au mai rămas doi-trei crescători de vaci. În localitatea unde îmi desfășor activitatea, erau peste 2.000 de capete acum câțiva ani. Astăzi mai sunt 500–600”, a spus Grigorean, subliniind că scăderi se înregistrează și la ovine, dar la bovine situația este mult mai gravă.
La nivel național, efectivele par să se mențină, însă acest lucru se datorează apariției unor ferme mari, nu întotdeauna deținute de fermieri români. Investitori din state precum Olanda sau Elveția au ales România, inclusiv din cauza restricțiilor apărute în țările lor. În timp ce marile exploatații cresc, ferma țărănească dispare, avertizează reprezentanții crescătorilor.
„Nu avem nimic împotriva fermelor mari, fiecare își are locul pe piață. Problema este că, direct sau indirect, asistăm neputincioși la distrugerea gospodăriei tradiționale”, a punctat președintele asociației.
Discuția a ajuns inevitabil la politicile agricole și la viitorul sprijinului financiar. Dumitru Grigorean a amintit că se negociază noua Politică Agricolă Comună, care ar urma să intre în vigoare peste câțiva ani, și că propunerile actuale sunt îngrijorătoare pentru fermele mici și mijlocii. Printre ele se află plafonarea subvențiilor, la maximum 100.000 de euro pe fermă, o măsură menită să direcționeze sprijinul către fermele de familie.
„În România există ferme care încasează milioane de euro din subvenții. Un exemplu este Insula Mare a Brăilei, unde o mare parte din sprijinul european ajunge, practic, să fie exportat”, a afirmat Grigorean.
În lipsa unor politici clare de susținere a fermelor mici, riscul este depopularea satelor. Fără animale și fără un venit stabil, oamenii renunță la agricultură și pleacă spre orașe sau în străinătate.
Emisiunea s-a încheiat cu o speranță, timidă, dar necesară: ca anul 2026 să fie mai bun pentru crescătorii de bovine și pentru satul românesc. Rămâne de văzut dacă decidenții vor privi dincolo de cifre și vor înțelege realitatea din teren.
