12 milenii de agricultură

În cele din urmă, o mare parte a populației Pământului a devenit dependentă de agricultură. Cercetătorii nu sunt siguri de ce a avut loc această trecere la agricultură, dar este posibil să fi avut loc din cauza schimbărilor climatice.
Când oamenii au început să cultive culturi, au continuat să adapteze animalele și plantele pentru uz uman. Adaptarea plantelor și animalelor sălbatice pentru ca oamenii să le folosească se numește domesticire. Vânătorii-culegătorii au început să domesticească animalele și să schimbe mediul natural pentru a crește mai multă hrană, chiar înainte ca agricultura așezată să devină răspândită.
Orzul, grâul, leguminoasele, măzicul și inul au fost printre primele plante care au fost domesticite.
Primele animale domestice au fost câinii, care erau folosiți la vânătoare. Oile și caprele au fost probabil domesticite în continuare. Oamenii au domesticit și vite și porci. Predecesorii majorității acestor animale fuseseră odată vânați pentru piei și carne. Multe dintre ele au devenit, de asemenea, surse de lapte, brânză și unt. În cele din urmă, oamenii au folosit animale domestice, cum ar fi boii, pentru arat, tragere și transport.
Agricultura a permis oamenilor să producă surplus de hrană. Ei puteau folosi acest aliment suplimentar atunci când recoltele au eșuat sau îl puteau schimba cu alte bunuri.
Agricultura a ținut oamenii nomazi de altădată lângă câmpurile lor și a dus la dezvoltarea satelor permanente. Acestea au devenit legate prin comerț. Noile economii au avut atât de mult succes în unele zone încât orașele s-au dezvoltat. Cele mai timpurii societăți bazate pe agricultura intensivă au apărut în Semiluna Fertilă (care se întinde pe Levant, Turcia actuală și Iran) și de-a lungul râului Nil în Egipt. Alte societăți agricole foarte timpurii s-au dezvoltat independent în America Centrală, Asia de Est, Valea Indusului și Africa de Vest.

Tehnologie îmbunătățită
Multe tehnici agricole eficiente au rădăcini în istoria umană pre-agricolă. Timp de milenii, oamenii au folosit tehnici de ardere controlată pentru a scăpa de perii și resturi, permițând plantelor comestibile să crească mai abundent și prevenind incendiile mai mari în timpul anotimpurilor secetoase. Astăzi, incendiile mari din America de Nord și Australia demonstrează importanța menținerii practicilor de ardere controlată perfecționate de multe triburi native americane și popoare aborigene australiene.
Agricultura s-a îmbunătățit și ea de-a lungul anilor. Primii fermieri cultivau manual mici parcele de pământ, folosind topoare pentru a curăța copacii și bețe pentru a sparge și a cultiva solul. De-a lungul timpului, au fost dezvoltate unelte agricole îmbunătățite din os, piatră, bronz și fier. Au evoluat noi metode de stocare. Oamenii au început să stocheze alimente în borcane și gropi căptușite cu lut pentru a fi folosite în vremuri de penurie. De asemenea, au început să facă oale de lut și alte vase pentru transportul și gătitul alimentelor.
În jurul anului 5500 î.e.n., fermierii din Mesopotamia au dezvoltat sisteme simple de irigare. Prin canalizarea apei din pâraie spre câmpurile lor, fermierii au putut să se stabilească în zone pe care odinioară se credea a fi nepotrivite agriculturii. În Mesopotamia, Egipt și China, oamenii s-au organizat și au lucrat împreună pentru a construi și întreține sisteme de irigare mai bune.
Fermierii timpurii au dezvoltat și soiuri îmbunătățite de plante. De exemplu, în jurul anului 6000 î.e.n., în Asia de Sud și Egipt a apărut o nouă varietate de grâu. Era mai puternic decât boabele de cereale anterioare, cojile sale erau mai ușor de îndepărtat și putea fi făcută pâine.
Pe măsură ce romanii și-au extins imperiul folosind război și constrângere, au scris manuale despre tehnicile agricole pe care le-au observat în Africa și Asia și le-au adaptat la pământul în Europa.
În China, fermierii au adaptat, de asemenea, instrumente și metode din imperiile din apropiere. O varietate de orez din Vietnam s-a copt rapid și a permis fermierilor să recolteze mai multe culturi în timpul unui singur sezon de creștere. Acest orez a devenit rapid popular în toată China.
Mulți fermieri europeni medievali au folosit un sistem de plantare în câmp deschis. Un câmp ar fi plantat primăvara, altul toamna, iar unul ar fi lăsat neplantat, sau neîngrijit. Acest sistem a păstrat nutrienții în sol, crescând producția de culturi.
Conducătorii Epocii de Aur islamice (care a atins apogeul în jurul anului 1000 e.n.) din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au făcut din agricultura o știință. Fermierii din Epoca de Aur islamică au învățat rotația culturilor.
În secolele al XV-lea și al XVI-lea, exploratorii au introdus noi soiuri de plante și produse agricole în Europa. Din Asia, au cărat acasă cafea, ceai și indigo, o plantă folosită pentru a face colorant albastru. Din America, au luat plante precum cartofi, roșii, porumb (porumb), fasole, arahide și tutun. Unele dintre acestea au devenit produse de bază și au extins dieta oamenilor.