OMG-urile și „Revoluția verde”

Odată cu succesele Revoluției Verzi au apărut probleme. Pentru a produce randamente mari, noile tulpini au avut nevoie de îngrășăminte chimice, pesticide și irigații. În multe țări cu venituri mici și medii, fermierii independenți nu își pot permite noua tehnologie, iar afacerile mari au preluat agricultura. Noile culturi de mare producție pun, de asemenea, stres asupra plantelor și animalelor native.
Mai târziu, oamenii de știință și fermierii au înțeles cum s-au dezvoltat noile tulpini. Aceasta a dat naștere unei noi revoluții verzi: modificarea genetică a alimentelor.
În interiorul fiecărei celule se află gene, material care determină multe dintre caracteristicile unui organism. Genetica este studiul ce caracteristici moștenesc organismele și modul în care aceste trăsături sunt transmise. Cu o mai bună cunoaștere a geneticii, oamenii pot selecta științific caracteristicile pe care doresc să le reproducă. Noua tehnologie a revoluționat procesul de reproducere selectivă atât la plante, cât și la animale.
Începând cu anii 1970, oamenii de știință au descoperit că ar putea rearanja genele și adăuga altele noi pentru a promova rezistența la boli, productivitatea și alte caracteristici dorite la culturi și animale. Aceste organisme modificate genetic (OMG-uri sau alimente modificate genetic) sunt acum comune în întreaga lume dezvoltată. Biotehnologia le permite oamenilor de știință să modifice ADN-ul microbilor, plantelor și animalelor. OMG-urile care au material genetic, sau ADN, de la alte specii sunt numite organisme transgenice.
O genă dintr-o plantă arctică, de exemplu, ar putea fi adăugată (matisată) în ADN-ul unei plante de căpșuni pentru a crește rezistența căpșunilor la frig și, astfel, a prelungi sezonul de creștere. Căpșunul ar fi o plantă transgenică.
Biotehnologia a adus progrese în creșterea animalelor (creșterea animalelor domestice). Animalele de fermă de astăzi sunt mai mari și cresc mai repede decât predecesorii lor.
Vitele, de exemplu, sunt animale de pășunat. Sistemul lor digestiv a evoluat pentru a procesa ierburi și alte culturi. Porumbul și alte cereale fac ca sistemul digestiv al vacii să devină acid. Acest lucru facilitează dezvoltarea bacteriilor periculoase (cum ar fi E.coli). Infecțiile bacteriene pot fi dăunătoare pentru vacă și pot infecta, de asemenea, laptele și carnea consumată de oameni. Antibioticele sunt îmbinate în ADN-ul porumbului furajer pentru a preveni o astfel de infecție. Antibioticele au fost folosite încă din anii 1950 pentru a stimula creșterea vitelor. De-a lungul timpului, această practică a dus la dezvoltarea bacteriilor rezistente la antibiotice la bovine și la oameni. Multe bovine primesc, de asemenea, steroizi anabolizanți, sau hormoni de creștere, pentru a le face să devină mai mari, mai repede.
Fermierii care cultivă alimente modificate genetic cresc producția cu mai puțină forță de muncă și mai puțin teren. Mulți consumatori preferă alimentele modificate genetic. Legumele și fructele durează mai mult și sunt mai puțin susceptibile de a se învineți. Cărnurile sunt mai grase - mai fragede și mai sărate.
Majoritatea fermierilor din lume trăiesc în țări cu venituri mici și medii din Africa, Asia și America Latină. Unii dintre ei cultivă pământul așa cum au făcut strămoșii lor cu sute sau chiar mii de ani în urmă. Ei nu pot utiliza tehnologie agricolă care implică produse chimice scumpe sau metode de producție.
Mulți dintre fermierii lumii sunt fermieri de subzistență. Ei folosesc cea mai mare parte a alimentelor pe care le produc pentru ei și familiile lor, spre deosebire de fermierii comerciali, care cultivă numai pentru a le vinde.