Cositul fânețelor și utilizarea fânului

Fânul, obținut prin uscarea și conservarea plantelor ierboase, este o sursă principală de furaj pentru animale în sezonul rece, dar valoarea sa nutritivă și modul de utilizare variază în funcție de zonă, compoziția floristică și tehnologia de cosire.

🌿 1. Cositul ierbii – momentul optim și metode

✅ Momentul ideal de cosit

Se face înainte sau în timpul înfloririi plantelor dominante (nu după uscarea lor), când conținutul de nutrienți este maxim;

În zonele montane – între sfârșitul lunii iunie și începutul lui august, în funcție de altitudine și vreme;

În zonele de câmpie – mai devreme, uneori chiar din mai.

✅ Metode de cosire

Manual (cu coasa) – folosit în zone greu accesibile, montane, sau pentru fânețe tradiționale;

Mecanizat (cositori, tractoare) – în fermele de câmpie și în sistemele intensive.

🐄 2. Utilizarea fânului – în funcție de compoziție și zonă

🌾 Fân din zone de câmpie

Plante dominante: graminee (pir, obsigă, timoftică), leguminoase (lucernă, trifoi).

Valoare nutritivă: medie spre ridicată;

Utilizare: hrănire intensivă a vacilor de lapte, taurilor, ovinelor, în ferme zootehnice.

Lucerna și trifoiul uscat sunt fânuri de mare valoare proteică – excelente pentru lactație și creștere.

🌿 Fân din zone colinare și submontane

Compoziție: amestecuri de ierburi și flori perene, leguminoase spontane;

Valoare: bun echilibru între fibre și proteine;

Utilizare: hrănirea diversificată a rumegătoarelor (oi, vaci, capre), în gospodării mixte.

Acest tip de fân e considerat „universal”, cu digestibilitate bună și util pentru întreaga iarnă.

🌼 Fân din fânețele montane tradiționale

Compoziție: peste 40–50 de specii florale pe m² (inclusiv plante medicinale);

Valoare: deosebită pentru calitatea digestibilă, bogată în minerale;

Utilizare: în special pentru vite, oi și capre în regim extensiv; foarte apreciat pentru hrănirea animalelor care produc brânzeturi tradiționale.

Este recunoscut ca „fân de munte”, folosit inclusiv în produse cu Denumire de Origine Protejată (ex: brânza de burduf, telemea de munte).

🧾 Factori care influențează calitatea fânului

Momentul cosirii – cositul prea târziu reduce valoarea nutritivă (mai multă celuloză, mai puține proteine);

Metoda de uscare – uscarea lentă, la soare moderat, fără ploi;

Condițiile de depozitare – în șuri bine aerisite, ferite de umezeală și mucegai.

🐐 Fânul – în funcție de animal

Tip de animal / Fân preferat / Observații

Vaci de lapte / Lucernă, trifoi, fân de munte / Stimulează lactația

Oi și capre / Fân din fânețe naturale, amestecuri / Ușor de digerat, stimulează producția de lapte

Cai / Graminee moi, fără plante toxice / Fânul prea bogat în leguminoase poate cauza balonare

Iepuri / Fân uscat fin, fără spini / Principală sursă de fibre în dietă

🔚 Concluzie

Cositul ierbii și obținerea fânului rămân practici esențiale pentru zootehnia durabilă din România. Alegerea momentului de cosire și respectarea condițiilor de uscare sunt cruciale pentru păstrarea valorii nutritive. În funcție de zonă, fânul poate deveni nu doar hrană, ci un produs valoros pentru sănătatea animalelor și calitatea produselor de origine animală (lapte, brânză, carne). Fânețele naturale din zonele montane pot chiar reprezenta o marcă de identitate regională, cu valoare ecologică și economică ridicată.