Orice lucru început vinerea nu are şi nu poate avea sfârşit bun. Vinerea nu se coase, nu se toarce.
Vinerea nu se scoate gunoiul afară, se strânge într un colţ al casei şi pe pune mătura pe el, sub pretext că, dacă-l aruncă afară, îl aruncă în ochii Sf. Vineri.
Vinerea cine o posteşte, tare este de ajutor pentru orişice vă puneţi în gând. Vinerea nu se zoleşte, căci se crede că Sf. Vineri apără de opărit.
Se zice că vineri dimineaţă, până în răsăritul soarelui, dacă te vei spăla pe cap în vale, îţi trec durerile de cap. Vinerea o postesc mai ales fetele, ca să le crească părul şi să fie frumoase, şi nevestele care s-au prins din tinereţe a o ţine. Vinerile sunt bune de vindecarea bolilor.
Vinerile nu lucrează, zic că-i feresc de poceli, de ceasuri rele cu vânt şi năduf. Vinerea să nu coşi şi să nu torci, altfel ţi se coc degetele şi le cad unghiile. Nu se coase, căci unde se înţeapă femeia se face bubă, mai adesea neagră. Cine ţese îşi scoate singur ochii pe ceea lume. Vineri nu se toarce, pentru a nu face sugel la degete, şi ca să nu se urce vârcolacii pe acel fir la lună, ca să o mănânce.
Pâine de coci vinerea şi umpli borş se face sânge. O femeie a făcut pâine vineri şi a murit. Borşul ce se umple lunea şi vinerea e al Necuratului. Ca să nu fie al lui, să pui sare şi câţiva cărbuni în borş, când îl umpli, şi nu se poate apropia. Vinerea nu se mătură prin casă, nici nu se dă gunoiul afară, că mănâncă uliul găinile.
Nu se sapă la vie, fiindcă se mănează strugurii sau bate piatra. Vinerile se ţin pentru arsuri. Nu lucrează, deoarece cad copiii pe foc şi ard. Vinerile le ţin femeile, ca să nu se arză copiii când îi scaldă. Vinerile se ţin de femei, spre a nu visa vise rele. Orice lucru făcut vineri (cămaşă, ciorapi, brâu) nu e bun să-l îmbrace omul când moare.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009